Eu cand eram mica imi doream sa fiu spion. Constientizand faptul ca mi-am ratat sansa de a imbratisa aceasta cariera, ma consolez spionandu-mi vecinii. Sa va pun in tema deci: in blocul de vis-a-vis (dar nu cel cu non-stop-ul), la etajul 3 , ultima fereastra din dreapta ,domiciliaza un fel de Casanova –Don Juan care timp de un an a reusit sa intre in gratiile duduii ce locuieste fix cu un etaj deasupra lui.
Am putut astfel sa fiu martora a iubirii lor inca din primele clipe. Nu ca as fi vrut cu tot dinadinsul lucrul acesta, dar cand te iubesti de mama focului pe capota masinii in garajul dintre blocuri , e de ajuns o secunda sa lasi usa un pic deschisa si a aflat tot cartierul. Astfel, el repara zi de zi la pretiosul sau vehicul, il spala, il bibilea, iar domnisoara, atenta si grijulie , venea mereu sa ii serveasca o “limonadaâ€.
Au trecut lunile si a venit iarna care a dus romantismul relatiei la un alt nivel.Ea , la fereastra aflata la ultimul etaj al blocului cu 4 nivele, el , jos aruncand cu bulgari in geamul ei. Bineinteles ca trebuia ca odata si odata, ea sa deschida geamul pentru a-i trimite lui Iubi un “poop†, iar el, ca un adevarat cavaler in armura stralucitoare , sa ii trozneasca un bulgare urias in fata.
Dar asta nu e tot. Odata cu sosirea primaverii , relatia lor a capatat un tonus nou. De cate ori, simtind cum soarele timid de primavara imi mangaia genele cu razele lui firave , nu am fugit la geam, pentru ca intr-o clipa sa piara magia clipei mele, atunci cand ii vedeam pe ei, cum se imbratisau cu foc, goi, in camera lui, fara sa le pese de ochii lumii ( la ora aceea, tind sa cred ca ochii mei erau singurii care ii priveau, dar ce conteaza?).
Si uite ca a venit din nou vara.Care aduce si ea cu sine o schimbare. In primele zile nu am realizat ce se intampla, eram ca o baba a carei telenovela a luat vacanta. Incerc sa aflu cate ceva, intreb una alta..degeaba. Nici un rezultat. Am dedus ca poate au plecat si oamenii pe undeva , ca na , e vara doar, trebuie sa se iubeasca si pe meleaguri mai exotice . Dar nu. Fiecare la geamul lui, zi de zi, nu tu pupici, nu tu pietricele aruncate in geam.Ceva era suspect.Ceva se intamplase.
Pentru moment intrerup aici povestea despre vecinii mei cei iubareti. Dar promit sa o continui cat mai curand. Si am si o intrebare, pe care o puteti numi si curiozitate blonda: voi ce stiti despre vecinii vostri?
pai da ce sa zic despre povestea cu vecinii tai…avem si noi parte de povestea noastra.povestea de dragoste se desfasoara tot in blocul de vis-a-vis doar ca eu nu am participat la infiriparea povestei de dragoste.cand am constatat eu ce se intampla ei erau deja departe, adica stii u deja mutat impreuna mancare facuta alea alea.inca nu am putut sa-mi dau seama al cui e apartamentul, al ei sau al lui, sau dak astia sunt casatoriti sau nu.partea interesanta pentru mine si nu numai este EL
), ma rog …faptul ca fie vara fie iarna, fie ger fie canicula el sta la bustul gol…si acum sa nu crezi ca e vreun anemic sau schiloman…e o bunaciune de om tras la fiare cu niste pectorali de stai la geam si salivezi la greu:))spre deosebire de ai tai care se afiseaza asa in avzul lumii dezbracati sau mai stiu eu cum..ai mei au domne tot timpu jaluzelele trase. nush oamenii astia cum stau in casa, sau cat e factura la curentul electric, dat f rar am vazut putin despicate jaluzelele verticale.al aspect frumos e ca biroul la care stau si de la care tastez este chiar cu fata spre garsoniera lor, iar in sesiune cand nu-mi arde de invatat sau oricand cand am chef sa stau cu ochii pe pereti, stau cu ochii la garsoniera lor, sa vad dak tipu ala bun se mai afiseaza prin bucatarie la bustul gol.si mai e o parte, nu prea interesanta pentru noi fetele, mai mult pentru baieti. eh tipa asta de care vorbesc eu face curatenie doar in boxeri si bustiera…dar sa o vezi ce cracita e pe pervaz si cum sterge ea asa harnicuta geamurile:))aaa da am uitat sa zis ca si ea e f bine facuta…astia cred ca trag de fiare impreuna:))si ink o chestie el face mancare mai tot timpul 
)…hai mai ca te-am umplut de un comentariu lung, mai mult poveste adica:)) poopi
aaa..am uitat sa precize…asta e poveste din sectorul 6, cartierul drumul taberei
) mai multe nu zic ca poate primesc vizite nedorite
bai pisi u vezi ca eu sunt cam uituca??:))
hahaahahahahahahahah
spionii no.1 in tara
)
tineti’o tot asa k o sa ajungeti la N.A.T.O
Eu as fi bucuroasa sa ii aud pe vecinii mei “iubindu-se” in schimbul galagiei criminale pe care o produc, si stii cand? DIMINEATZA, incepand cu ora 8!!! zici ca incearca rezistenta peretilor cu bormasina. Renoveaza frate. Si nu se sprapun: daca termina vecinul de jos, incepe asta de sus, daca termina asta de sus incep sa schimbe bordurile din fata blocului.. si tot asa.. Este un stres psihic incredibil ! Asa ca Ralu, enjoy!
Te pup!
X.O.X.O.