In pat cu Sebastian

M-am trezit cu o pofta grozava de a-l avea chiar atunci.Am deschis ochii si era acolo, langa mine, unde-l lasasem si inainte de a ma fura somnul, cu ochii atintiti asupra-mi , asteptand in incordare acest moment. Stiu ca uneori se intreaba daca il visez, daca ma gandesc la el cand nu suntem impreuna, stiu ca ii este teama ca intr-o zi voi veni acasa spunand ca am gasit unul mai bun ca el si ca in clipa aceea il voi fi dat uitarii.

Dar astazi nu.Azi este tot ce imi doresc, asa ca am intins nerabdatoare bratele catre el, sa ii simt atingerea fina.In cateva secunde era deja deasupra mea si mainile mele se plimbau pline de dorinta si curiozitate pe intreg cuprinsul sau. Am tinut-o asa ore intregi, uitand de timp si uitand de noi , pana cand el , care pana atunci facuse un efort grozav de a rezista,mi-a soptit descurajat la ureche: “Am obosit”.Am zambit si l-am inteles.Nu am fost dezamagita caci stiam ca va veni si aceast moment.A ramas cu capul pe pieptul meu inca ceva timp si apoi a adormit .In cateva ore isi va recupera din nou pe deplin puterile si o vom lua de la capat.Caci stiu ca nu ma lasa niciodata la nadejde.

Mai stiu si ca relatia noastra e inca la inceput dar deja imi pot imagina viitorul impreuna. A fost dragoste la prima vedere  si acum eu fara el nu mai pot exista.El, pe care acum putin timp nici nu il cunosteam, a devenit o prelungire a fiintei mele si nu imi mai pot inchipui viata in lipsa lui.Am devenit pesemne si posesiva, caci simt un fior in inima de fiecare data cand cineva il priveste cu admiratie sau pune mana pe el.E doar al meu si numai eu am dreptul de a ma juca cu el inca de dimineata devreme si pana tarziu in noapte. E bucuria mea cea mica. Este Sebastian, laptopul meu de 10 inchi.