Joan Osbourne – What if God was one of us
Haideti sa va spun ce am facut aseara inainte de culcare.Si va rog sa nu va ganditi la prostii, ca doar sunt fata serioasa, ce naiba!Ei bine,aseara am facut un lucru pe care nu l-am mai facut de cel putin 10 ani cu siguranta:am spus o rugaciune inainte de culcare . Nu stiu de ce , pur si simplu stand in pat si chinuindu-ma sa adorm mi-am adus aminte de momentele din copilarie cand nu trecea o seara in care sa nu spun “Inger, ingerasul meu” impreuna cu bunica mea.
Si uite asa , eu care mereu am ceva de comentat impotriva religiei , m-am trezit aseara recitand “Tatal nostru” cu o asa mare siguranta si incredere( NU fac reclama pentru Politia Romana) in ceea ce rosteam de parca l-as fi repetat zi de zi de 22 de ani incoace. Mi se pare uimitor cum desi a trecut atata timp, mi-am amintit totul fara nici o ezitare.
Nu vreau sa continui acum insirand parerile mele despre ce inseamna credinta, sau despre religie in general. Nu. Nu vreau sa stric prin ceea ce as putea spune acum , amalgamul de senzatii pe care le-a starnit in mine gestul de noaptea trecuta: optimist, nostalgie , speranta.
Dar as vrea sa stiu, cati dintre voi mai spun o rugaciune , macar din cand in cand? Cu ce ocazie sau motiv?
Si da da stiu! Sunt o fata tare curioasa! Dar sunt si draguta ca v-am pus o melodie asa frumoasa sa ascultati cat cititi !
