
Â
Rating: 



Eu nu cred in cartile pentru copii. E o denumire nascocita de adulti pentru acele carti pe care ei nu mai sunt capabili sa le mai inteleaga. â€Micul print†este o carte destinata bineinteles copiilor, dar care isi atinge cel mai bine scopul in mainile acelor adulti, care nu au alungat intru totul copilul din sufletul lor si care cauta noi modalitati de a-l lasa sa iasa la suprafata.
Este trist cum pentru unii, procesul de maturizare inseamna pierderea imaginatiei. Insotindu-l pe micul print in calatoria sa prin Univers, asistand la bizarele sale intalniri cu locuitorii fiecarei planete, suntem pusi in fata unor adevaruri nu tocmai placute ale vietilor noastre de adulti. Astfel, acompaniindu-l pe micul nostru erou, avem parte de intalnirea cu regele ce ducea lipsa de supusi, cu omul ce numara stelele , sau cu vanitosul care nu avea insa nici un admirator. Trebuie sa fi probabil extrem de cinic sa poti spune ca nu te recunosti in nici una din ipostazele prezentate in carte. Oare nu e societatea noastra avida dupa putere? Oare nu suntem cu totii obsedati sa detinem cat mai multe lucruri, incat de multe ori ajungem sa le pierdem sirul? Sau poate nu noi suntem atat de mandri de propriile persoane incat cautam continuu recunoasterea celorlalti? Probabil ca ceea ce ar trebui sa faca oricare cititor la finalul lecturii acestei carti , este sa incerce sa priveasca in interiorul sufletului sau, sa se analizeze pe sine si de ce nu , sa se judece pe sine. Iar daca faci asta si “reusesti sa scoti o sentinta dreapta , sa sti ca esti cu adevarat un inteleptâ€, putem concluziona, preluand cuvintele regelui intalnit de micul print.
“Micul print†nu este o carte ce poate fi povestita, caci fiecare trebuie sa descopere si sa interpreteze aceasta minunata lume in felul sau. Ca orice esenta tare ,nu se bazeaza pe amploare, cu toate astea insa reuseste sa concentreze aspecte esentiale ale vietilor noastre de zi cu zi. Citind-o, vom descoperi o lectie de iubire, sinceritate, prietenie si imaginatie, elemente ce stau la baza definitiei noastre ca oameni.
Pentru cei ce doresc sa mai pastreze oricand in ei o doza de copilarie, le recomand sa citeasca si sa reciteasca ori de cate ori simt nevoia aceasta carte. E uimitor cum in doar cateva pagini autorul a reusit sa redea atat de intens tabloul propriilor noastre vicii si defecte . Desi e o lectura scurta cu siguranta la finalul sau te vei simti imbogatit , revigorat si cu o pofta enorma de a te bucura de viata. Iar drept incheiere , voi spune doar atat : “ Cei mari sunt cu adevarat extraordinari!â€, replica ce ii apartine bineinteles, micului print.
Puteti downloada cartea in format PDF de aici:


mah io n-am pricepu deloc cartea aia:)) si cred ca am citit-o de 2 ori…poate imi explici si mie cum sta treaba
Micul print e o carte extraordinara intr-adevar daca vezi ideile din spatele cuvintelor mai filozofic…
Citatul meu preferat din carte este:
“Nu cunoastem decat ceea ce îmblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei sa ai un prieten imblanzeste-ma.”
eu cred ca o sa recitesc cartea..cand am citit-o eram prea mica…poate acum reusesc sa mai inteleg ceva
@Scobitoarea(geloasa) : asa sa faci. Sunt sigura ca o sa iti placa si o sa tot recitesti de acum incolo
@Emma
Da, asta e si preferatul meu
Cred ca daca citeam cartea asta pe la 10 ani, nu intelegeam mare lucru din ea. Sau cine stie?