Eu cand sunt suparata…sunt si inspirata (insa deloc modesta). Iata mai jos un preview din inspiratia mea de azi. Daca iti place, poti apoi sa descarci fisierul cu intreaga povestire. Iar daca citesti, te rog da-ti apoi si aici cu parerea.
Multumesc!
Azi, intocmai ca in orice alta zi, Ana parasise cladirea la ora 13 indreptandu-se catre restaurant. Facea pasii mici si rapizi, mergea cu privirea indreptata inainte, insa cu toate acestea nu il vazu pe batranul ce ii taie dintr-o data calea. Lovindu-l peste umar, il facu sa ii scape palaria.
- Imi cer scuze, sunt tare neatenta uneori, spuse ea ridicandu-i batranului palaria de jos.
- Nu face nimic draguto, zise acesta ducand palaria la piept cu mana stanga , in timp ce mana dreapta o intinse spre ea intreband: nu ai sa imi dai 1 leu, te rog?
Pret de cateva secunde, Ana ramase blocata cu privirea asupra mainii tremurande ce se indrepta catre ea. O senzatie puternica de mila o cuprinse, asa ca ii spuse batranului:
- Nu vreti mai bine sa mergeti cu mine sa va cumpar ceva de mancare?
- Nu, nu e nevoie. Da-mi doar cativa banuti daca ai , te rog.
Mana ramasese inca intinsa catre ea si parca tremura si mai tare. Se infiora privind ridurile palmei si incepu sa se scotoceasca in geanta.
- Uitati 10 lei aici. Ma scuzati inca o data.
Se intoarse brusc si pleca.
In ciuda celor cateva minute pierdute, reusi sa termine pranzul mai repede decat de obicei, fara a se mai gandi la intamplarea petrecuta, asa ca grabi pasul inspre parc, pentru a avea timp sa mai stea cateva minute pe o banca la umbra.
Tocmai se asezase, cand il remarca pe batranul de mai devreme facand acelasi lucrul pe o banca aflata vis a vis de ea. Acesta scoase din buzunarul de la piept un pachet de tigari si cu o siguranta a mainii uimitoare, desfacu pachetul, arunca folia si hartia protectoare la cosul de gunoi aflat langa el si isi scoase o tigara.Nu mai regasi nimic din tremurul de mai devreme al mainii in gestul sau.
Daca vrei sa citesti intreaga povestire poti sa o descarci de mai jos:
Foarte tare povestioara. Am citit-o pe toata…si chiar mi-a placut. Felicitari! :*
Mersi Cip. Fanul meu numarul 1
Frumoasa povestioara. Esti talentata!
Nu prea mi-a placut ca s-a pus pe fumat la sfarsit dar fraza de incheiere e geniala.
Spor la scris!
Iti dai seama ca tigara este doar un pretext. Si oricum, faptul ca avem vicii nu face altceva decat sa demonstreze faptul ca suntem doar oameni.
Iti multumesc pentru apreciere!
De-abia acum am apucat sa citesc si eu, intr-adevar ca si restul povestirilor tale si aceasta este reusita, complimentele mele si tine-o tot asa fa pui :*
E bine. O singura chestie nu-mi place mie. Anume:
“zise acesta ducand palaria la piept cu mana stanga”
“spuse ea ridicandu-i batranului palaria de jos”
Asa postai si eu exprimandu-mi parerea. Spor la altele.
Bravo pisi… sa mai scrii ca-mi place sa te citesc
! :*
Păi greșeala ta a fost că ai dat 10 lei. 10 lei? Sunt oameni care câștigă din muncă cinstită 10 lei în fiecare zi. Nu trebuie să te apuce mila de ei, că pe urmă așa se întâmplă. Când eram mic am dat bani la un om fără picior. A doua zi când veneam de la școală, l-am văzut urcându-se în tramvai. Cu ambele picioare, de data asta. De atunci n-am mai dat niciun leu la nimeni.
Sadaq, nu stiu daca ai citit doar acel fragment din posts au intreaga povestire, dar totul este fictiune. Nu este vorba despre un caz real
[...] ceva timp am pus pe blog o mini-povestioara scrisa de mine si intitulata “De ce atata graba“. Cum zilele astea am mai scris o continuare a acesteia, de fapt doar personajul a ramas [...]