Azi, pe la orele 14 ma tiram bine mersi de la Bucuresti la Giurgiu. Ca de fiecare data, aleg drumul mai scurt spre casa si ma umplu de nervi caci mereu domne, dar chiar mereu e bariera pusa si staaaau ca fraiericiu si astept cand puteam deja sa ajung daca nu mi-era lene sa astept la un semafor. In fine, la orele 15 si ceva eram acasa, si dupa vreo 5 ture de carat bagaje si multe gafaieli am reusit sa bag totul in casa, am mancat si tzop tzop vrum vrum am plecat sa o recuperez pe a mea mama.
Amandoua am purces bine mersi spre casa matusicii mele, aflata la vreo 500 de m mai incolo. Ne facem treaba si pe acolo, dam cu buna ziua si hai sa plecam mai departe. Toate bune si frumoase, mama se mai dichisea de zor langa mine, se dadea cu ruj , eu incercam sa pornesc masina. Conversatie:
- Raluca de ce nu plecam?
- Nu porneste masina.
- Cum adica nu porneste masina?
- Adica nu porneste, nu vezi?
- Pai de ce ? Ce i-ai facut?
- Nimic nu i-am facut, ma jur!
- Atunci ce are?
- Pai de unde sa stiu eu ce are?
Eu, mare mecanic auto ma dau jos si ma plimb in jurul masinii. In 20 de secunde ma urcasem inapoi.
Sa va explic. Pun contactul, se aprind beculetele, se sting beculetele dar masina nu vrea sa porneasca. Adica deloc, adica nici un zgomot, adica nici macar cat sa ma pacaleasca si sa ma faca sa cred ca macar ar avea de gand sa mai porneasca.Nimic domne, lipsa de bun simt.
Conversatie:
- Suna-l pe tata.
- Nu raspunde.
- Mai suna-l odata.
- Tot nu raspunde.
- Stai ca incerc eu.
- Raspunde?
- Nu.Mai incearca tu odata.
Cert e ca dupa 30 de apeluri esuate ne-am convins ca omul nu aude telefonul/are treaba/nu vrea sa raspunda/e medium, stie de ce il sunam si nu e prost sa raspunda.
Eu o chem pe vara-mea, alt mare mecanic in familia noastra. Doar a dat si mecanica atunci cand si-a luat ea permisul. Doua minute mai tarziu, apare si matusa-mea, ne claxoneaza vesela nestiind de ce stam noi trei pupeze in jurul masinii. Vine si ea. Conversatie:
- Nu mai porneste masina.
- De ce ? Ce a patit?
- Nu stiu.
- Poate s-a incins pompa. ( blab la bla, nu mai tin minte, cert e ca matusa cel putin a avut o parere, nu conteaza ca era complet eronata)
- Si ce facem acum?
- Va duc eu acasa.
- Nu lasa ca le duc eu.
- Ba lasa ca le duce eu ca deja m-am imbracat.
- Pai si nu vezi ca si eu sunt imbracata ca abia acum ajung acasa ?
- Faceti ce vreti nu ma intereseaza. ( Vara-mea. Pleaca suparata in casa)
- De fapt ia masina mea si du-te singura acasa. (Matusa-mea)
- Nu vreau. Du-ne tu. (Eu)
- Eu inca nu imi dau seama care e problema (Mama)
- Pe taica-tu l-ai sunat? (Matusa)
- Da. Si inca mai incerc (s-au facut vreo 50 de apeluri in total)
Eu si mama acasa, eu gandindu-ma ce nazdravanie am putut sa fac. Peste o ora suna tata:
- M-ai cautat?
- Da! Fii atent ca s-a stricat masina, deci nu e vina mea, nu porneste, deci nu vrea, zau nu-i vina mea, nimic nu i-am facut, pe cuvantul meu de onoare.
- Ti-am zis eu ceva? Calmeaza-te.
I-am zis unde am lasat masina, cheile si tot. Peste o ora suna tata:
- Ti-am schimbat bateria. Poti sa vii sa iei masina.
Mda. Mult zgomot pentru nimic.
cu cine ziceai ca semeni?
) cu mama sau cu tata? 
)
[...] am stricat masina, cand de fapt ramasesem fara baterie? Pentru improspatarea memoriei faceti click AICI. Ei bine si in povestea de astazi personajele au ramas fix aceleasi, numai problema era diferita. [...]