De ceva timp credeam ca in zilele noastre copiii nu mai sunt cum eram eu cand eram mica, credeam ca toti sunt precum cei pe care ii aud vorbind urat sau injurand pe strada de mici sau ca cei care trag cu pistoale cu bile dupa mine. Si exemple ar mai fi multe.

Ajunsesem sa fac greseala pe care o detest la multi: ajunsesem sa generalizez. Sa cred ca toti sunt la fel. Sa cred ca acum copiii nu mai stiu sa se joace frumos.

M-am inselat si ma bucur mult. Am fost asta seara in parc si m-am simtit bine si libera, m-am simtit la locul meu desi toti tovarasii mei de joaca aveau pana in 5 ani. Cu toate astea nu se simteau nicidecum stingheriti de prezenta mea, ba chiar erau incantati si mi-au aratat cam tot ce era de vazut. O sa vedeti si voi mai jos cum m-am dat pe podulet ( sa stiti ca-i mare chestie, nu-i asa usor cum credeti), cum am incercat sa urc pe sfoara, m-am dat in leagan, pe tobogan, am urcat peste tot pe unde era de urcat….ce mai ! M-am distrat!

Ah, am dat si cu capul intr-o scandura. Desi prietena mea Carina ma avertizase sa am grija la cap. Numai stand in preajma copiilor putem sa ramanem mereu tineri. Le multumesc micutilor Luca, Samira, Carina si restul de copii zglobii din parc pentru distractia de asta seara! Si bineinteles Ralucai si Geaninei ca au avut ideea de a iesi la joaca! Incercati si voi!