Si cum nu am ce face, sa va mai spun despre mine, ca poate v-o interesa. O sa incep cu peripetii din ziua balului…
La 12:30 ma duc la manichiura, plec de acolo la 13 30, pana la 13 35 stricasem o unghie. “Hai lasa, nu observa nimeni”, imi spun eu.

Ajung acasa, stau putin si dau sa plec iar. Nu gaseam telefonul. Si cauta,cauta, incearca sa te suni dupa telefonul celalalt daca ai credit fraiero, cin’ te-a pus sa umbli cu cartea? Roaga pe cineva sa te sune, suna Razvan, dar telefonul nu canta. Plina de nervi dau sa plec, ma gandeam eu asa, sa ma duc la salon inapoi, l-oi fi uitat pe unde am fost de dimineata, dracu’ stie! Ma tot foiesc, nu-mi venea si nu-mi venea sa plec fara el. Intr-un final era in masina. In dreapta. Manca-l-ar mama de simpatic!

Dupa inca 2 ore de du-te vino, cu parul gata aranjat, imi zic : “Hai sa plec si eu la Bucuresti, ca doar na….”. Am uitat sa va spun ca intre timp mai stricasem 2 unghii, in cautarile mele disperate dupa telefon. “Hai ca ma duc sa cumpar eu alta oja si le fac singurica”.
“Dar vai ce cald e afara. Sa ma schimb in pantaloni scurti, inainte sa plec”, imi zic eu dupa ce carasem toate bagajele. Si BUF! Gramada pe scari. Ma durea glezna, vai de mama mea! Dar mai conta? Important era ca inca nu ma schimbasem si deci nu imi julisem genunchii! Cu picioarele zdrelite nu mai fusesem eu la bal!

Hai ca plec intr-un final, ma duc sa iau oja, plec si din Giurgiu aproape, cand imi dau seama ca…. pam pam…uitasem rochia! (more…)