In bucatarie

Intr-o zi de vara in bucatarie, dupa ce gospodina isi terminase treaba si plecase in camera de zi sa asterne masa, felurile de mancare s-au trezit la viata.

Intr-un bol de salata, rosiile, castraveti si ardeii se agitau si chicoteau de zor. Aparent uleiul patrundea prin locurile lor cele mai intime, iar otetul mai intepator de felul sau, acum le gadila de zor, asa ca in toata bucataria se auzea zumzetul lor.

Pe un platou intins, stateau aranjati frumos cartofii natur cu patrunjel deasupra. Cu multa seriozitate, acestia discutau despre rolul aminoacizilor in alimentatia zilnica a omului si despre gustul supraevaluat al inghetatei, pe care observasera ca oamenii o inghit cu placere in special in zilele calduroase de vara.

Patrunjelul narcisist si totodata frustrat de atentia practic inexistenta pe care ceilalti i-o acorda, bolborosea printre dinti:
- Vai domne, ce sa zic rolul aminoacizilor! De parca v-ar manca cineva daca n-as fi eu deasupra voastra sa va dau savoare!

Cartofii se incruntara pret de un moment, dupa care si-au reluat conversatia fara a-l lua in seama. De fapt, in sinea lor, stiau ca are dreptate, insa nu puteau sa recunoasca asta.

In cuptorul lasat deschis, se intrezarea o tarta cu caise. Acestea din urma, jucause si zglobii, o sacaiau pe biata coca obosita de la efortul de a le tine pe toate in brate. Pudra de zahar, astepta cuminte in dulap sa ii vina si ei momentul in care va fi presarata deasupra caiselor buclucase.

Pe aragaz, intr-o oala mai adanca, supa de pui scotea aburi precum o locomotiva. Cubuletele de pui se ingramadeau toate inspre suprafata incercand sa scoata capul afara din oala si sa se uite in jur. Una cate una, timide si fricoase, isi inalta nasul si arunca o scurta privire, dupa care se intorc la surorile sale ca sa le povesteasca despre ororile din lumea de afara.

In mijlocul mesei insa, pe platoul cel mai mare si mai frumos, sedeau rumenite si trufase cateva bucati de friptura. Stiau ca ele sunt deliciul intrgului festin si din mandrie nu acordau atentie nimanui. Erau convinse ca restul felurilor de mancare sunt pline de invidie, pentru ca nici unul nu se ridica la inaltimea lor.

Curand gospodina intra in bucatarie si lua cu ea supa de pui. Nu trecura insa nici 2 minute, ca vocea baietelului rasuna in toata casa:
- Vreau FRIP-TU-RA! Acum ! Vreau friptura, nu vreau supa asta de pui amarata.
- Dupa ce iti mananci supa din farfurie primesti si friptura, ii raspunse mama pe un ton intelegator.
Inca un minut si copil incepu din nou sa zbiere:
- Nu vreau supa, nu intelegi??? Vreau friptura, fara cartofi, fara salata, doar friptura! Vreau sa o tai in bucatele mici mici mici, sa o umplu de sare si sa o mananc pe toata fara paine ca sa imi tina loc si de desert!!! Nu sti si tu: carnea e cea mai buna leguma!

Cand gospodina intra iar in bucatarie, fripturile de pe platou tremurau de frica. De data aceasta nu se mai simteau ele cele invidiate si si-ar fi dorit sa fie o frunza de patrunjel pe care toata lumea o da la o parte sau o felie de ceapa de care toti se feresc.

Nu va mai spun exact care a fost soarta bietelor fripturi, caci va imaginati si singuri. Insa din acea zi, suprematia lor in bucatarie s-a incheiat.

Similar Posts:

• Bubulinul intra in forta
• Urari, uratori si cadouri
• “Scurt” ghid in arta bagajelor
• Aventuri cu zebra si pinguinul:viata in padure
• #fail culinar pentru blonda in bucatarie: chiftelutele de dovlecei