Nu stiu cati dintre voi ati auzit de … terapia prin munca, asa numita ergoterapie, daca preferati termenii stiintifici. Sa va spun ce cred eu despre asta: cred ca e un mare bullshit! O mare vrajeala.
Eu personal nu m-am riscat sa o practic prea des, insa ori de cate ori am fost nevoita sa apelez la asa zis- “terapie prin munca” , numai bine nu mi-a facut. Ba din contra. Ce placere sau ce bine iti poate face depunerea unui efort fizic atunci cand esti suparat? Sa te epuizezi atat de tare incat sa uiti de suprare? Nu-i mai simplu sa iei o sticla de alcool?
In aceasta asa-zisa terapie se includ in general activitatile care, asa cum am mai zis deja, presupun un oarecare efort fizic si un efort psihic cat mai mic, preferabil nul. Din cate am mai observat eu, multi apeleaza la curatenie. Care o fi placerea in frecatul cazii, spalatul pe jos, curatarea chiuvetei si a geamurilor nu o sa pot intelege niciodata! De altfel nici nu cred ca exista asa ceva! Asta e ceva inventat de oamenii destepti ca sa ii determine pe cei mai slabi de inger sa faca de buna voie niste treburi pe care ei nici in ruptul capului nu le-ar face.
Esti deprimata? Nu sta in fata TV-ului indopandu-te cu inghetatata! Pune mana si freaca parchetul, fa-l sa luceasca! Canalizeaza-ti energia catre ceva folositor! Ia fiecare bibelou din vitrina bunicii si sterge-l de praf! Nu mai cumpara o pereche de pantofi de fiecare data cand te simti la pamant. Lasa terapia muncii sa te vindece, cu siguranta ceva din casa ta are nevoie de curatare sau ingrijire, asa ca o data pe saptamana o sedinta de astfel de terapie ar fi ideala!
Dintre toate “inventiile” , apoi asta e una de ale carei beneficii ma indoiesc serios si de care m-as lipsi bucuroasa. Asadar declar aici, pe cale oficiala ca sa ramana pentru posteritate, ca daca eu la 30 de ani voi mai aplica astfel de metode chiar si pentru scopul lor strict terapeutic, nu pentru rezultatele practice, inseamna ca mi-am ratat complet viata si ca din tot ce mi-am dorit vreodata pentru mine nu am reusit sa obtin nici minimul!
pisi alcoolul face rau la ficatzi…d c sa borasc toata ziua..mai bine ma plimb sau ma distrez…sau fac un pic de curatenie
) nu glumeam..se intampla rareori ca atunci cand fac curatenie sa fiu suparata 
@maria cred ca mai degraba te supara faptul ca trebuie sa faci curatenie
nu pisi..mie imi displace sa fac curat la mn acasa pt k e foarte multa mobila, e casa mare si stand la curte se pune praful repede … si ma mai enerveaza ca fac numai eu
) hai k am deviat d la subiect 
@Ea cred ca e diferit de la persoana la persoana bebelule.
cu mana pe inima iti zic ca o data mi`am vindecat ranile sufletesti mergand la sala! am tras de fiarele alea pana am cazut lat si a doua zi eram impacat cu mine insumi si complet vindecat :-bd
Sunt de parere ca aceasta “terapie prin munca” se refera doar la a-ti distrage atentia de la acea suparare prin activitati normale, practicate chiar zilnic. Intr-adevar cum a spus si Spiridusul renegat, difera de la persoana la persoana. Aceasta diferenta consta in actiunea aleasa de fiecare. Adica fiecare depune o munca in felul lui cand e suparat, unii merg la sala, altii fac curat, altii pur si simplu citesc. Toate acestea depun un efort fizic sau psihic
Eu unu cand sunt suparat imi place sa ma plimb sau sa ies cu prietenii.
@spiridusul renegat da ma dar aia nu e munca! Eu nu zic ca epuizarea fizica nu ajuta, eu zic doar ca nu ajuta atunci cand efortul pe care il faci este curatenia!
Nu era vorba despre cum reusim sa trecem peste suparari ci daca munca poate ajuta in vreun fel. Pentru ca mie mi-e greu sa cred. Eu nici sa fiu suparata de mama focului nu as prefera sa spal ceva doar ca sa nu ma mai gandesc la chestia respectiva.
@Ea ar trebui sa incercam sa gatim impreuna :>
ce zici… dam de niste clatite cu dulceatza de visine? =P~
Cred că e “ceva” în terapia asta prin muncă. Efortul fizic ajută la instaurarea unei stări de bine. Nu intru în detalii anatomice despre ce secretă corpul în momente d-astea. Dar îţi sugerez să alergi vreo 4-5 km şi după să faci casa “lună”. Cum ar fi???
Auuuuuuu, mă dor toate în dimineaţa asta de la prea multă mişcare făcută zilele astea. Greu cu moşii ăştia!
Dar mă simt şi bine, în acelaşi timp.
mai exista o metoda, terapie prin ras, si va zic din proprie experienta, rasul te face as uiti de tristete sau suparare, tot ce trebuie facut e sa alegi o comedie buna, dar buna rau, care sa te faca sa razi pana faci pe tine de ras..try it:)