Mihai pasise in sala de examen timid, nervos, cu o retinere specifica celor aflati in situatia lui pentru prima data. El insa nu numai ca nu era boboc, ba dimpotriva, era pe cale sa termine facultatea, iar acesta era tocmai ultimul sau examen.
Nu baga de seama pe nici unul din colegii care il salutasera si cu nepasarea lui specifica, se aseza intr-o banca, la capatul unui rand, izolat de toti cei pe care ii cunostea. Fusese dintotdeauna o fire retrasa, iar comportamentul sau nu mai deranja si nu mai mira pe nimeni. Astazi insa, Mihai isi dadea seama ceva nu este in regula. Avea un presentiment ciudat, o oarecare teama in suflet, cu toate ca materia nu era grea, iar el chiar invatase.
Curand profesoara intra in sala, urmata de 2 asistenti si dupa ce rosti cateva cuvinte pe care Mihai nu le auzi de fel, cei doi asistenti trecura la impartitul lucrarilor cu o rapiditate pe care in mintea sa o asemuia cu cea a unor albine roind in jurul stupului.
Cand se dezmetici din visare isi arunca ochii pe foaia aflata chiar sub nasul sau. Abia dupa ce isi trecu numele cu repeziciune pe linia punctata, citi pentru prima data subiectele:
- Particularitatile marketingului electoral si modalitati de colectare a fondurilor necesare organizatiilor sociale de la persoanele fizice… Floare la ureche isi zise in gandul lui si se puse pe scris.
Nici nu realiza cand trecu timpul pana cand nu auzi vocea stridenta profesoarei:
- Stilourile jos si dati foile la capat de rand.
Abia atunci Mihai ramase inmarmurit. In cateva secunde se trezi cu un teanc de foi in mana si cu unul dintre asistenti langa el.
- Va rog sa imi inmanati lucrarile.
Mihai nu raspunse nimic, nici macar nu isi ridica privirea inspre cel ce ii vorbea. Intr-un din maini tinea inca strans pixul, iar in cealata se aflau foile: toate, in afara de a lui.
- V-am rugat sa imi predati lucrarile, insista tanarul asistent.
Cu vocea tremuranda si rosu la fata, Mihai rosti:
- Abia acum mi-am dat seama… e … e o greseala…. pot sa va … pot sa va explic.
- Ce anume doriti sa imi explicati? Trebuie sa strang lucrarile odata.
Zicand asta, asistentul ii lua lucrarile din mana ce se se afla oricum pe punctul de a le scapa.
- Ce se intampla acolo? se auzi deodata vocea profesoarei.
Sala se golise si dintre studenti nu mai ramasese decat Mihai in banca sa.
- Domnule trebuie sa predati lucrarea.
- Zice ca are ceva de explicat, interveni asistentul.
Din rosu, Mihai devenise alb la fata.
- Ei asta-i buna, rosti profesoara. Ce sa aiba de explicat? Nu vezi ca-i foaia alba in fata lui? Daca nu ai invatat, lasa ca ne vedem noi la restanta.
- Dar eu chiar am invatat. Numai ca, fara sa imi dau seama am scris rezolvarea pe banca si nu pe foaie.
- Cum ? Ai scris pe banca? Da sa vad, si femeia isi potrivi mai bine ochelarii pe nas.
- Da, uitati , e totul aici si particularitatile enumerate si subiectul al doilea in coltul acesta tratat pe larg.
- Baiatule tu sti de cati ani lucrez eu in invatamant? Nici nu te nascusei tu inca dragutule. Si imi zici mie ca astea le-ai scris acum pe banca, in loc sa le scrii pe foaie. Ai incercat sa copiezi deci.
- Nu…. va rog , trebuie sa ma credeti, acum am scris totul, nu am incercat sa copiez.
- Deci recunosti faptul ca tu ai scris pe banca.
- Da da da! Recunosc, eu am scris totul. Eram foarte grabit si va spun sincer ca nici nu mi-am dat seama.
- Sti ca asta inseamna distrugerea unui bun public, asa e? Va trebui sa platesti, pe langa faptul ca trebuie sa iti dau nota 1.
- Dar nu, va rog prietenul meu care a stat langa mine va poate confirma ca nu am copiat… abia atunci isi dadu seama ca nu avea idee cine fusese persoana care statuse langa el.
- Prietenul tau? Si cum ar putea sa stie asta? Ai vorbit cu el? Ai incercat sa tragi cu ochiul? Si asta tot furt este sa sti!
- Nu am copiat, credeti-ma. Puteti sa ma intrebati ca sa vedeti ca stiu tot ce am scris pe banca.
- Cred si eu ca sti, doar ai avut o ora la dispozitie sa le citesti. Nu mai avem ce discuta. Ne vedem la restanta si sa imi fi recunoscator ca nu te exmatriculez. Auzi la el, nu si-a dat seama ca scrie pe banca si nu pe foaie!
- Va rog…intrebati pe oricine! Eu nu copiez niciodata!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
- Mihai, trezeste-te Mihai ! Nu auzi ceasul de cand suna? O sa intarzii la examen.
- Cum? Dar nu am dat examenul deja? Credeam ca am restanta.
- O sa ai restanta daca mai stai mult in pat si nu ajungi la timp.
Cu un zambet larg pe fata, tanarul sari din pat, se pregati repede si fugi inspre facultate. Odata intrat in sala de examen, in mod surprinzator, ii saluta din proprie initiativa pe colegii sai si se aseza langa ei. Nu de alta dar, e bine intotdeauna sa iti tii prietenii aproape!
mihai e opusul ralucai nu ?
) al nostru in general 
Colega, vrei o viata sau un blog? ..alege.
@Andiiii adica? nu se poate sa le am pe amandoua?
Genial.
@AudCulori I’m glad you liked it
Fain de tot
Multumesc…Invat duminica seara la un exaemn pe care dobitocii de la RCS nu stiau ca il am si au prabusit reteaua… si nu am avut net …si acum stau sa invat… A examenul este peste 3 saptamani…si oricum am terminat facultatea…dar multumesc de poveste
Faina povestea…si chiar ai de invatat ceva din ea: tine-ti prietenii aproape!
@Dani @Bogdan Radu Mersi pentru apreciere!
[...] Hai sa mai citim cate ceva. Daca pe carti ne este destul de greu sa punem mana, macar pe internet sa mai citim. Astazi umblam pe dupa bloguri si am ajuns, nu din intamplare, pe Blog42 unde scrie Raluca. Am citit ultimul ei post, o intamplare imaginara care mi s-a parut geniala si m-am gandit ca merita citita si de altii asa ca va dau link [...]