Rarelor mele momente de romantism le dedic melodia de mai jos. It’s a … classic 
Arhiva pentru August, 2009
De ceva timp incoace, incerc pe cat posibil sa ajung la stadion sa alerg. Nu ca sa slabesc, nu zi de zi, ci asa pentru mine ca sa ma simt eu bine. Insa nu despre performantele mele atletice voiam eu sa va vorbesc azi. Cu alea o sa ma laud atunci cand voi fi cu adevarat mandra de ele.
Astazi insa voiam sa va zic de toate figurile pe care le intalnesc pana si pe stadion. Mai nou in “metropola” Giurgiu mersul la stadion a devenit o fita si trebuie neaparat sa apari pe acolo cel putin odata pe saptamana imbracat sport ca sa te vada lumea. Ce conteaza ca tu nu alergi ci doar stai jos pe iarba si fumezi? Important e ca te afli acolo si mai tarziu cand esti la o bere si te intreaba baietii de unde vii, tu zici mandru: vin de la stadion. Ei bine da, si eu care ma straduiesc din rasputeri sa imi fac turele acolo trebuie sa trec pe langa astfel de oameni si sa le inhalez fumul cand eu abia mai pot sa respir. (more…)
Nu-s fana Shakira, nu am fost niciodata, dar in videoclipul asta arata bestial. Sau poate mi se pare mie. Insa merita vazut.
LaterEdit:Acum am vazut ca am pus versiunea in spaniola. Dar cui ii pasa? E clar ca eu melodia nici nu am ascultat-o )
Aflat pe patul de moarte, batranul rege trimise dupa fiul sau. Acesta, un flacau tanar dar voinic ce se apropia de varsta de 18 ani, pasi cu lacrimi in ochi in odaia tatalui sau. Ingenunche langa pat si saruta mana ce tremura intinsa catre el.
- Tata…
- Nu plange fiule. Nu e un comportament demn de un conducator. Asculta, te-am chemat aici ca sa iti dau un sfat. Sti bine ca de-a lungul domniei mele am incercat sa fiu mereu un om drept si intelegator, nu doar cu cei puternici ci si in ceea ce i-a privit pe supusii mei. Istoria va spune despre mine ca am fost un rege bun, sub conducerea caruia tara noastra nu a avut parte de razboaie, insa nici de prosperitate, caci toti s-au dedat placerilor si dulcilor desfatari si au uitat de muncile si meseriile lor. Acum ca tu imi vei lua locul, ai ocazia sa faci lucrurile altfel fiule si poate tu, cu o mana de fier, vei putea duce regatul nostru pe culmi la care eu numai am indraznit sa visez. (more…)
Mary Hopkins – Those were the days
Pe vremea cand subsemnata se afla la venerabila varsta de 11-12 ani si incepea cu drag si teama clasa a V-a, nu era la moda messengerul, copiii nu schimbau cereri de prietenie pe Hi5 sau Facebook si nici macar de mIRC nu auzisem inca. Nu aveam nici telefoane mobile, parintii nu ne sunau in timpul orelor ca sa ne intrebe ce dorim sa mancam la pranz si ne petreceam ziua cu prietenii jucandu-ne in fata blocului si nu jocuri in retea.
Asadar tot in vremurile acelor frumoase si regretate tinereti, toate fetele trebuiau musai sa aiba un Oracol pe care sa-l dea la completat cat mai multor persoane. Bineinteles ca m-am numarat si eu printre acele fericite si entuziasmate posesoare de Oracol cu care mi-am “hartuit” colegii in mod mai mult sau mai putin agresiv.
In urma catorva sugestii primite pe Twitter iata mai jos cateva imagini scanate din paginile acelui caiet cu coperta Sailor Moon. Si nu radeti: noi chiar am stiut sa fim copii. (more…)
Marturisesc ca mi-e greu sa scriu ceva dupa o pauza atat de lunga. Aproape 2 saptamani.
Incep prin a-mi cere scuze pentru lipsa totala de activitate. Merit insa circumstante atenuante: am terminat cu licenta, cu admiterea la master si aveam dreptul la o pauza. Un concediu daca se poate numi asa. Vina mea e ca a fost fara preaviz.
Pentru un om care isi petrecea mai toata ziua cu nasul in monitor as fi crezut ca e mai greu sa se desprinda cu totul de lumea aceasta virtuala si sa traiasca numai in cea reala. Insa nu a fost asa. Se pare ca dependenta de Twitter se trateaza usor atunci cand iti ocupi timpul facand altceva ce-ti place. Poze in cazul meu. Si plimbari.
Si cum dureaza putin pana ma reobisnuiesc cu scrisul, acum o sa va las doar in compania catorva poze din locurile pe unde am fost. Iar daca dispar iarasi subit, sa stiti ca am plecat din nou in plimbari.Nu de alta dar eu inca tot mai sper sa ma intalnesc cu ursu’. Si imi doresc sa fug cateva zile la mare sa ma mai balacesc nitel. Si as mai avea chef sa conduc mult si sa plec undeva departe asa.
Asadar prezenta mea pe aici va fi sporadica in continuare, caci zilele acestea traiesc offline.
Schimbarile. Uneori le asteptam cu nerabdare. Alta data insa ne temem de ele.
Prima schimbare majora in viata mea s-a produs acum 3 ani, atunci cand am terminat liceul si am plecat la facultate in Bucuresti. Oras nou, locuinta noua, oameni noi cu care urma sa imi petrec zilele si noptile de acum incolo. Cu toate ca orasul meu natal se afla la o aruncatura de bat de capitala, schimbarea tot a existat.
Si-mi amintesc si acum cat de ciudat mi s-a parut cand m-am auzit spunand pentru prima data “ma duc acasa” fara a ma referi la casa parintilor mei. Le fel stiu ca ma gandeam ca m-am obisnuit sa dorm in alt pat decat cel pe care il numeam “al meu” si a devenit locul meu de odihna pentru 3 ani, unde aveam perna mea si unde puteam dormi asa cum numai acasa poti. (more…)
Mihail Sebastian a fost pe lista mea de lecturi viitoare prea mult timp. Dupa ce am avut o tentativa de a citi “Accidentul”, carte pe care nu am dus-o la bun sfarsit din motive pe care le voi explica la timpul potrivit, am incercat “Orasul cu salcami“, despre care am scris saptamana aceasta pe citesc.com
Lectura placuta!
Zilele acestea, printre carti de marketing si alte lecturi cu care imi ocup eu timp in mod obisnuit, am rasfoit si cateva reviste pentru barbati. E vorba de Men’s Health, ca sa fiu mai exacta.
In genere, eu am o parere proasta atat despre revistele adresate adolescentilor cat si despre cele adresate femeilor de pe la noi. Continut fara calitate. Reviste pentru barbati nu prea am rasfoit eu multe la viata mea, decat din acelea cu masini si imi imaginam ca si celelalte genuri trebuie sa urmeze acelasi tipar: multe poze, text cat mai putin. Asa ca am fost uimita sa remarc ca in revistele destinate sexului frumos exista mai multe poze cu femei goale sau semi-dezbracate decat in reviata pe care o tineam eu in maini.
Mi s-a parut un inceput bun. Devenisem curioasa. Si am inceput sa citesc. Si dupa, am inceput sa zambesc. Undeva de-a lungul lecturii, zambetul a devenis ras. PMS-urile nu sunt SMS-uri. Asa le explicati voi barbatilor ce inseamna Sindromul PreMenstrual? (more…)
