Arhiva pentru September, 2009

 

Pentru cine bat clopotele – Ernest Hemingway

Mazgalit de Ea Sunday, September 27th, 2009

Rating: ★★★★★ 


ernest-hemingway-pentru-cine-bat-clopoteleRomanul lui Hemingway se afla pe lista mea de lectura de prea mult timp si fusese indelung amanat pentru ca voiam sa fie citit abia atunci cand ii voi putea dedica atentia si timpul cuvenit unei asemenea opere.

Marturisesc fara a ma simti rusinata, ca inainte de a incepe lectura propriu-zisa mi-am alocat cateva momente pentru a ma documenta asupra perioadei istorice in care actiunea este plasata si asupra evenimentelor petrecute in acei ani tulburi. Actiunea se desfasoara asadar in Spania, in vremea razboiului civil desfasurat intre 1936 si 1939, avand drept parti combatante pe de o parte fascistii, condusi de generalul Francisco Franco si sprijiniti de forte precum Italia fascista, Germania nazista si Portugalia, iar de cealalta parte republicanii, avand ajutorul Uniunii Sovietice si al Mexicului. Hemingway insusi, in calitate de reporter de razboi, s-a aflat in Spania pe durata derularii intregului conflict, deducandu-se astfel puternicul caracter autobiografic al romanului de fata.

Eroul principal este Robert Jordan, un profesor de limba spaniola american, venit sa lupte de partea republicanilor, care este trimis in munti, in apropiere de Segovia, cu misiunea de a distruge un pod. Avandu-l drept calauza pe batranul Anselmo, acesta este condus in munti in mijlocul unei cete de luptatori de gherila, ce urmau a-l ajuta in ducerea la bun sfarsit a misiunii sale. (more…)

 

Manon Lescaut – Abatele Prevost

Mazgalit de Ea Saturday, September 26th, 2009

“Daca amorul n-ar fi facator de minuni, n-ar face nimeni din el o divinitate.”

Rating: ★★★★☆ 


manonDespre “Manon Lescaut” am auzit vorbindu-se incat din timpul liceului in orele de romana, am gasit referiri la ea in alte romane, insa pana acum nu reusisem sa fac eu insami rost de carte.

Povestea de dragoste dintre Manon Lescaut si cavalerul des Grieux a reprezentat de fapt ultimul si cel de al saptelea volum al romanului “ Memoriile si aventurile unui om de familie care s-a retras din lume”, inainte de a deveni o carte de sine statatoare.

Des Grieux, un tanar de familie buna ce abia isi incheiase studiile in filozofie si urma sa faca parte din Ordinul Maltei (un ordin religios al cavalerilor ioaniti care a luat nastere in Malta) o cunoaste pe cuceritoarea Manon Lescaut, ce urma sa fie trimisa la manastire din dorinta parintilor ce voiau sa “puna frau poftei de placeri care de pe atunci incepuse s-o cuprinda”. (more…)

 

Femeile si incuietorile

Mazgalit de Ea Friday, September 25th, 2009

Va mai amintiti ca va povesteam eu odata cum am crezut ca am stricat masina, cand de fapt ramasesem fara baterie? Pentru improspatarea memoriei faceti click AICI. Ei bine si in povestea de astazi personajele au ramas fix aceleasi, numai problema era diferita. Iata ce si cum.

Dimineata, blonda adormita (adica eu), aude soneria si se duce sa deschida usa, care usa nu vrea sa se deschida. “Ciudat”, imi zic eu in gand. Spun persoanei de la usa sa astepte cateva momente sa imi caut cheile, poate este incuiat jos. Cele cateva momente s-au transformat bineinteles in minute, pentru ca eu cheile nu stiu niciodata unde le pun.

Fuguta fuguta la usa, bag cheia, intra cheia, dar… surprize surprize! , nu vrea sa se invarta! “Mai sa fie”, imi zic eu iarasi in gand, intr-un limbaj tradus astfel incat sa corespunda normelor decentei pe care si eu il doresc de la cei ce comenteaza pe aici. In fine. Ideea e ca dupa 10 minute de chinuri teribile, impins usa, dat cu piciorul in usa, injurat cheia, usa, yala si vorbit la telefon cu mama pentru indicatii, usa tot nu se deschisese. Bineinteles ca intre timp nu mai suna nimeni la sonerie, dar ce mai conta asta?

Bun, sunt blocata in casa. Ce fac acum?” (more…)

 

Dragostea ca-n filme

Mazgalit de Ea Friday, September 25th, 2009

Rareori se intampla ca din filmele pe care le urmarim sa lipseasca povestile de dragoste. Eu astazi insa, o sa ma refer numai la acelea dintre ele cu un final fericit, acelea care, chiar daca nu recunoastem, ne fura un suspin tacut celor mai multi dintre noi. Insa cat de diferita este realitatea de ceea ce vedem noi dincolo de ecran?

In filme dragostea este intotdeauna neprevazuta, ea apare din senin, se intampla intr-o fractiune de secunda si dureaza pentru totdeauna; in viata reala trec insa uneori ani intregi pana sa realizam ca vrem sa imbatranim alaturi de cineva si in numai cateva momente putem distruge ceea ce cu greu am reusit sa cladim.

Filmele de dragoste se termina intotdeauna dupa ce casatoria a avut loc; in viata de zi cu zi, tocmai casnicia reprezinta adevarata provocare si momentul in care povestea abia incepe.

In filme, EL are tot timpul cadoul potrivit, insotit de cuvintele potrivite, iar EA il va ierta mereu si il va primi inapoi cu bratele larg deschise; in viata reala o inima ranita nu se vindeca cu trandafiri, indiferent cat de mare ar fi buchetul.

Pe micul sau marele ecran prima noapte de dragoste este intotdeauna magica si perfecta din toate punctele de vedere; cand vine insa vorba de realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Lumanarelele dau bine in film, la fel si muzica in surdina si paharele pline cu vin rosu; cati dintre voi gasiti insa timpul si dispozitia necesara de a crea acest cadru pentru cel sau cea pe care pretindeti ca il sau o iubiti?

Si acum spuneti sincer, cat de des va duceti intr-un loc pustiu doar ca sa priviti impreuna stelele, stand intinsi pe iarba? Cand v-ati facut ultima data timp sa pregatiti o cina romantica?

Iar tu stimate domn,cand i-ai luat ultima data o floare sau orice mica atentie fara nici un motiv anume? Cand i-ai sarutat ultima data mana cu care iti place sa iti dezmierde parul?

Si tu stimata doamna sau domnisoara, cand ai avut rabdare sa te uiti cu el la un meci sau sa mergi pe stadion, doar pentru ca isi dorea asta de mult? Cand ai cumparat ultima data un obiect vestimentar cu care numai el sa te vada imbracata?

Vedeti voi,din nefericire lucrurile care in filme au devenit deja un cliseu, in viata reala nu se intampla prea des. Poate ca de fapt nu ne-ar strica sa invatam cate ceva din ceea ce vedem; sau daca nu suntem in stare, poate ar trebui sa nu ne mai uitam deloc la astfel de pelicule . Pana atunci insa, nu mai visati o dragoste ca in filme. Mai bine amintiti-va ca filmele inspirate dintr-un caz real, nu sunt niciodata cele cu final fericit.

 

Oraşul cu salcâmi – Mihail Sebastian

Mazgalit de Ea Friday, September 25th, 2009

Rating: ★★★☆☆ 


carte2-150x150Despre Mihail Sebastian auzisem numai de bine şi alesesem “Accidentul” drept primă lectură, carte pe care nu am terminat-o însă nici până astăzi din motive independente de tema romanului sau talentul autorului. Atunci când Adevărul a scos pe piaţă volumul ce contine operele lui M. Sebastian ce se bucură de cea mai mare notorietate, am hotărât că este un prilej bun de a-l citi, începând însă de data aceasta cu “Oraşul cu salcâmi”.

Trebuie să mărturisesc faptul că deşi romanul este unul scurt, la mine lecura s-a prelungit destul de mult pentru că o găseam fadă, monotonă, lipsită de suspans sau intrigi interesante. De altfel tema poate fi într-adevăr caracterizată drept banală şi spun asta fără urmă de maliţiozitate: este vorba despre povestea de dragoste dintre Adriana şi Gelu, doi tineri ce se îndrăgostesc pe vremea când erau copii încă şi care încearcă sa păstreze sentimentul în ciuda trecerii timpului. (more…)

 

Anti-Lolita – Emily Tanimura

Mazgalit de Ea Thursday, September 24th, 2009

Rating: ★★☆☆☆ 


lolitaAm citit romanul de fata inainte de a citi “Lolita” lui Nabokov, desi nu cred ca poate fi vorba de o comparatie adevarata intre cele doua, exceptand tema: copila de 15 ani ce intra intr-o relatie cu un barbat de 50 de ani, ce ii poate fi mai degraba tata decat iubit.

“Anti-Lolita” este o carte ce mie personal nu mi-a spus nimic: nu mi-a placut, nici nu mi-a displacut, nu mi-a provocat nici o traire si nici un detaliu nu mi-a atras atentia. Relatia clandestina dintre fata ce se grabeste sa isi lase in urma copilaria si barbatul de o varsta inaintata deja si aflat intr-un divort nu mi-a provocat nici repulsie, nici indignare si nici nu m-a sensibilizat in vreun fel. Aceasta se poate explica probabil si prin faptul ca unele din gandurile fetei imi par atat de putin plauzibile incat nu pot sub nici o forma sa mi-o imaginez asa cum autoarea incearca sa o descrie. Nu imi pot da seama ce anume impinge o copila de 15 ani, fara trecut in relatiile amoroase cu barbatii sa isi spuna: “ Imi jur ca, daca intr-o zi se va indragosti de mine, il voi face sa sufere, cu cruzime”. In ce context pleaca un copil la drum intr-o relatie cu astfel de ganduri, cand nu cunoste inca sentimentul despre care vorbeste cu atata usurinta? (more…)

 

Home sweet home

Mazgalit de Ea Wednesday, September 23rd, 2009

Dupa o saptamana de plimbare am revenit si eu acasa, mult mai obosita decat atunci cand am plecat. Este vorba totusi de o oboseala placuta, de care nu ma plang.

Totusi am nevoie de o zi sau doua sa ma reculeg, sa reintru in ritmul meu normal si abia apoi cred ca o sa pot sa reiau si obiceiul scrisului pe blog.

Marturisesc insa cu incantare faptul ca, in ciuda a ceea ce credeam eu, internetul nu mi-a lipsit mai deloc, poate si pentru ca nici nu am avut timp sa imi amintesc de lucrurile pe care le faceam zi de zi acasa.

Insa acum imi pare bine ca m-am intors, m-am bucurat sa dorm in patul meu si am savurat mancarea mamei mele, chiar daca nu am servit-o intr-un restaurant cu multe stele.

Asadar… it’s good to be home!

 

Povestea lui O – Pauline Reage

Mazgalit de Ea Wednesday, September 23rd, 2009

Rating: ★★★★★ 


povestea_lui_o1Prin definitie literatura este subiectiva, fiind putine la numar cazurile in care un autor sau o carte este unanim apreciata de catre publicul cititor; ba chiar daca am sta sa estimam numarul de carti existente la nivelul mondial in literatura, procentul ar fi prea mic pentru a putea fi luat in seama in vreun calcul statistic.

Am inceput astfel prezentarea acestei carti pentru ca sunt convinsa ca aprecierea mea in privinta romanului de fata ar putea fi vehement contestata de cei ce nu au “gustat” deliciul acestei lecturi. Caci ce alt subiect, daca nu cel de natura erotica, este mai controversat chiar si in societatea contemporana? Cu toate ca sexul nu mai este un subiect tabu, fiind chiar extrem de abordat in reviste si ziare, cartile erotice, acelea ce pot primi titlul de creatie literara, reprezinta inca o noutate si un gen cu care nu suntem obisnuiti.

Motivul pentru care “Povestea lui O” m-a incantat este faptul ca o astfel de carte nu te poate lasa indiferent, ci te obliga sa iei o atitudine: sa o citesti de la un cap la altul fara oprire sau sa o inchizi dupa 2 pagini ; nu este insa un roman a carei lectura sa o continui dintr-o simpla hotarare de a nu lasa vreo carte odata inceputa neterminata. Insa insusi gestul de a deschide o carte ce face parte dintr-o colectie de literatura erotica reprezinta o exprimare a unei curiozitati ce evident exista, chiar daca ulterior sunt si persoane ce isi manifesta dezaprobarea in privinta acestui gen.

Povestea cartii de fata este la fel de fascinanta ca si povestea in sine prezentata in carte. (more…)

 

Ma intorc!

Mazgalit de Ea Tuesday, September 22nd, 2009

dsc_2938

Ne “auzim” mai pe seara!

 

Potenţialul erotic al soţiei mele – David Foenkinos

Mazgalit de Ea Tuesday, September 22nd, 2009

Rating: ★★★☆☆ 


pontetialul-eroticAlegerea acestei lecturi nu mi-a aparţinut, dat fiind faptul că am primit cartea cadou; titlul însa mi-a stârnit curiozitatea, inducându-mă totodată în eroare, căci romanul de faţă nu aparţine nicidecum literaturii erotice.

Cartea îl are drept protagonist pe Hector, un bărbat ce suferea de “colecţionită”, adică mania de a colecţiona diverse obiecte, de la timbre şi până la ţepuse pentre frigărui. Prima parte a romanului structurat în 4 părţi distincte prezintă viaţa personajului de până la momentul întâlnirii celei ce mai târziu îi va deveni soţie. Trebuie să recunosc că această primă parte a romanului nu m-a atras în mod special, pentru că nu vedeam rostul acestei retrospective atât de detaliate.

Mă bucur însă că nu am abandonat lectura, pentru că următoarele 3 părţi m-au ţinut într-un soi de suspans, precum cel întâlnit cu precădere în cărţile poliţiste. Hector, vindecat de colecţionită cu sprijinul familiei şi al prietenilor, ajunge să o cunoască pe Brigitte, de care se îndrăgosteşte imediat şi cu care se căsătoreşte în scurt timp. (more…)