Rating: 
Am citit romanul de fata inainte de a citi “Lolita” lui Nabokov, desi nu cred ca poate fi vorba de o comparatie adevarata intre cele doua, exceptand tema: copila de 15 ani ce intra intr-o relatie cu un barbat de 50 de ani, ce ii poate fi mai degraba tata decat iubit.
“Anti-Lolita” este o carte ce mie personal nu mi-a spus nimic: nu mi-a placut, nici nu mi-a displacut, nu mi-a provocat nici o traire si nici un detaliu nu mi-a atras atentia. Relatia clandestina dintre fata ce se grabeste sa isi lase in urma copilaria si barbatul de o varsta inaintata deja si aflat intr-un divort nu mi-a provocat nici repulsie, nici indignare si nici nu m-a sensibilizat in vreun fel. Aceasta se poate explica probabil si prin faptul ca unele din gandurile fetei imi par atat de putin plauzibile incat nu pot sub nici o forma sa mi-o imaginez asa cum autoarea incearca sa o descrie. Nu imi pot da seama ce anume impinge o copila de 15 ani, fara trecut in relatiile amoroase cu barbatii sa isi spuna: “ Imi jur ca, daca intr-o zi se va indragosti de mine, il voi face sa sufere, cu cruzime”. In ce context pleaca un copil la drum intr-o relatie cu astfel de ganduri, cand nu cunoste inca sentimentul despre care vorbeste cu atata usurinta?
Lungile plimbari cu masina,cinele in restaurantul pustiu, camerele impersonale de hotel, toate formeaza un decor in care singurul detaliu ce nu se potriveste este imaginea tinerei fete imbracata in rochii de culori tipatoare si incaltata cu sandale, chiar si pe timp de iarna.
Insasi constructia romanului si rapida trecere de la un episod la altul mi s-au parut haotice si parca lasa prea multe intrebari neraspunse. “Anti-Lolita” nu iti va rapi insa tie, ca cititor, prea mult timp ca sa ii afli povestea: un ceas sau poate doar un pic mai mult va fi de ajuns.Asa ca tinand cont de acest fapt precum si de trasatura cea mai importanta a literaturii si anume subiectivitatea, va invit sa cititi cartea si poate dupa imi veti impartasi propriile impresii.
