Doamna Bovary – Gustave Flaubert

Mazgalit de Ea September 16th, 2009

Rating: ★★★★★ 


bovaryMoravuri de provincie

Dincolo de toate, prin romanul de fata Flaubert reuseste sa recreeze cu maiestrie decorurile si atmosfera specifica a unui orasel francez de provincie din secolul al XIX-lea. Citind, ai impresia ca in fata ta se construieste un tablou incarcat de detalii, in centrul caruia se distinge insa inechivoc imaginea Emmei Bovary.Educata intr-o manastire, crescuta de tatal sau undeva la tara,ajunsa sotia lui Charles Bovary,un doctor de mana a doua, Emma aspira la o schimbare a conditiei sociale si se arata in permanenta nemultumita de viata pe care o duce. Se refugiaza in lectura, se informeaza in privinta evenimentelor mondene si culturale de la Paris, considerand viata la tara plictisitoare si lipsita noutati.De altfel, dorinta ei mereu crescanda de autodepasire, va sta la baza tuturor intamplarilor.

Adulterina fara voia ei

Dupa ce constientizeaza faptul ca nu isi iubeste sotul si mai mult de atat, ca nu este fericita cu viata pe care o duce, Emma il va cunoaste pe Leon, un tanar care ii impartaseste pasiunea pentru lectura, cu care descopera ca are multe in comun si pentru care ajunge sa simta o dragoste platonica pe care o realizeaza abia cand tanarul pleaca la Paris pentru continuarea studiilor, alungat de indiferenta ei de pana atunci.

La scurt timp insa, ajunge sa il cunoasca pe Rodolphe, un barbat bogat caruia nu ii lipsea experienta atunci cand venea vorba de femei si care isi pune in gand sa o cucereasca cu orice pret. Devenindu-i amanta, Emma ”nu mai stia daca regreta ca-i cedase sau daca, dimpotriva, nu-si dorea sa-l iubeasca si mai mult.Umilinta de a se simti slaba se transforma intr-o ranchiuna pe care numai voluptatea o mai putea tempera.Nu mai era afectiune, ci un soi de seductie permanenta.Aproape se temea de el.”

Am inceput sa o compar pe Emma cu Anna Karenina. Desi destinele urmeaza trasee asemanatoare,Emmei, spre deosebire de Anna Karenina, ii lipseste constiinta. De-a lungul relatiei sale cu Rodolphe, ea nu este incercata de regrete sau mustrari, ci dimpotriva, va deveni pe zi ce trece mai inventiva in minciunile nascocite. Emma se afla atat in cautarea iubirii cat si a unei vieti mai bune, lipsite de griji materiale, pe cand Anna Karenina renunta la pozitia ei sociala, sacrificand totul.

Astfel, nu numai ca Emma nu se caieste pentru greselile sale, dar sunt momente in care personajul regreta perioadele in care nu descoperise inca aceasta placere interzisa: “Regreta ca pe o crima virtutea ei trecuta, si ce-i mai ramasese din ea se prabusea sub loviturile furioase ale orgoliului.Se delecta cu toate ironiile rautacioase ale adulterului triumfator.” Punandu-si intregile sperante in Rodolphe, se vede distrusa atunci cand acesta refuza sa fuga cu ea si dispare cu desavarsire pentru un timp.

Pe langa personajul principal, se mai face remarcat un altul, al carui caracter este cat se poate de bine conturat: Homais, farmacistul. Mereu gata sa sara in ajutor, fara a-i lipsi insa interesele ascunse, Homais este unul dintre personajele cheie ale romanului, tipul clasic al omului fals, perfid,lipsit de sentimente sincere si manat doar de propriile interese .

In ultima parte a romanului, actiunea capata un ritm nou, mai alert. Revenindu-si din depresie, il va reintalni pe Leon, alaturi de care va trai o noua poveste de dragoste. Din acest punct, suspansul creste si naratiunea este presarata cu nenumarate momente de incordare, precum cele in care Charles aproape ca ii descopera infidelitatea.
Odata cu noua viata pe care Emma incepe sa duca alaturi de Leon, ea se va afunda in nenumarate datorii fara a le realize insa. Dragostea pe care o simte pentru Leon, o schimba acum cu totul , ceea ce-l face si pe acesta sa se intrebe: “Oare unde invatase desfraul asta, aproape imaterial, fiind atat de profund si de ascuns?”. De altfel, Leon “gusta pentru prima oara gingasia de nespus a elegantei feminine[…]Admira si exaltarea sufletului dar si dantelele fustei.In cele din urma, nu era ea o femeie de lume, si inca o femeie maritata, o adevarata amanta adica?”. In viziunea tanarului, Emma “era indragostita tuturor romanelor, eroina tuturor dramelor, acea nedefinita Ea din toate tomurile de versuri.”

Scene precum cea a balului sau seara de la opera sunt definitorii pentru delimitarea personalitatii Emmei, dezvaluindu-i ambitiile si aspiratiile. Desi previzibil, finalul ales de autor este de altfel singurul pe masura destinului tumultos al personajului.

Constructia bogata in detalii a romanului nu il face unul usor de citit, insa tocmai profunzimea acestor amanunte dau adevarata valoare a personajului, pe care este greu sa il mai judeci odata ce ajungi sa il intelegi.

Similar Posts:


 

2 Comentarii la “Doamna Bovary – Gustave Flaubert”

  1. Andreea says:

    Flaubert a facut o treaba atat de buna cu personajul Emmei, incat psihologii au preluat frumos denumirea si au atasat-o unei dereglari de personalitate – bovarismul. E interesant de aprofundat pentru o analiza mai adanca :)

  2. [...] care nu inteleg despre ce e vorba , sa arunce un ochi si aici la ultimele 3 [...]

Lasa un comentariu