Despartirile sunt grele mai ales cand lucrurile se termina exact atunci cand aveai impresia ca incep sa mearga bine.
Mie rar mi se intampla sa ma atasez imediat. Iar de data aceasta fost vorba de mai putin de 2 saptamani, zile in care insa am stat aproape non stop impreuna, ne-am jucat,ne-am certat si ne-am plimbat. Si mai ales… am prins drag una de cealalta.Pentru ca este vorba de micuta mea Cola.
Din motive greu de explicat aici am fost nevoita sa o cedez unor noi stapani, care ii vor oferi o viata mai buna decat mine pentru ca au mai mult timp sa ii ofere atentia pe care o merita.
Si totusi este intr-adevar greu. Prinsesem mare drag de sufletelul acela mic care dadea mereu vesela din coada atunci cand ma vedea. Incepusem sa ma obisnuiesc sa ies de 10 ori afara, uneori la ore inumane sau in conditii meteorologice improprii, doar ca sa ii ofer si ei cateva clipe de binemeritata libertate.
Iar acum stau si ma intreb ce face, daca ii este bine si daca a mancat si mai ales daca ei ii este dor de mine. Pentru ca eu mor de dorul ei.
vezi ma pisi ca ai simt matern
si tu nu vrei copii…
cola ti-a fost ca un copil…e greu dar e frumos nu ?
te pup
stiu cum e senzatia…si eu am avut un papagal la care am tinut mult si care a dat ortu’ popii cam devreme… :-< …ata e….life goes on….