Va mai amintiti ca va povesteam eu odata cum am crezut ca am stricat masina, cand de fapt ramasesem fara baterie? Pentru improspatarea memoriei faceti click AICI. Ei bine si in povestea de astazi personajele au ramas fix aceleasi, numai problema era diferita. Iata ce si cum.
Dimineata, blonda adormita (adica eu), aude soneria si se duce sa deschida usa, care usa nu vrea sa se deschida. “Ciudat”, imi zic eu in gand. Spun persoanei de la usa sa astepte cateva momente sa imi caut cheile, poate este incuiat jos. Cele cateva momente s-au transformat bineinteles in minute, pentru ca eu cheile nu stiu niciodata unde le pun.
Fuguta fuguta la usa, bag cheia, intra cheia, dar… surprize surprize! , nu vrea sa se invarta! “Mai sa fie”, imi zic eu iarasi in gand, intr-un limbaj tradus astfel incat sa corespunda normelor decentei pe care si eu il doresc de la cei ce comenteaza pe aici. In fine. Ideea e ca dupa 10 minute de chinuri teribile, impins usa, dat cu piciorul in usa, injurat cheia, usa, yala si vorbit la telefon cu mama pentru indicatii, usa tot nu se deschisese. Bineinteles ca intre timp nu mai suna nimeni la sonerie, dar ce mai conta asta?
“Bun, sunt blocata in casa. Ce fac acum?”, imi spun eu iarasi in gand sau cu voce tare, oricum nu are importanta. Mama imi sugereaza sa “Sun un prieten”. Adica pe verisoara si matusa pricepute la orice. E adevarat ca ele nu au venit la fel de repede precum Superman in ajutorul umanitatii, dar intr-un final s-au prezentat la geam, le-am dat cheile si a inceput o noua lupta impotriva usii incapatanate.
- Lasa-ma pe mine sa incerc prima.
- Ba nu, lasa ca pot eu.
- Tu nu esti in stare nici usa noastra sa o deschizi cateodata. Lasa-ma pe mine.
Asta auzeam eu de dincolo de usa, in timp ce stateam cu ochiul lipit de vizor. Dupa cateva minute de incercari nereusite, smucit clanta si alte bombaneli, cheia a trecut la cealalta si au inceput alte incercari.
- Ti-am zis ca tu nu poti. Nu asa trebuie.
- A da bine ca le sti tu pe toate. De parca tu ai reusit.
Ideea este ca oricum usa a iesit victorioasa. Cele doua au plecat si m-au lasat prizoniera in propria mea casa, nu inainte de a-mi da totusi un pachet de biscuiti ca sa am ce rontai de nervi.
Trebuie sa mentionez si faptul ca mai devreme il sunasem si pe tatal meu, caruia i-am spus totusi sa nu isi faca griji pentru ca in mod sigur ajutoarele mele or sa ii vina de hac usii buclucase. De unde!
Asadar am recurs iarasi la tata, care in 5 minute a ajuns acasa si in numai 2 secunde a deschis usa in mod miraculos. Vreti sa stiti cum? Folosind cheia care trebuie!!!
Se pare ca in tot timpul acesta eu incercasem sa deschid yala de jos cu cheia de sus. Da. Uneori sunt de-a dreptul blonda.
aaahhahahahahahahhaha…. ahahahaha… ce tare…