In dimineata aceasta insorita de mai Adriana se ridica din pat fara nici o greutate cu toate ca nu inchisese un ochi toata noaptea. Astepta momentul acesta de 3 ani. Tremura de infrigurare numai la gandul a ceea ce urma sa se intample, planuise totul pana la cel mai mic detaliu insa ii era teama de neprevazut.
Isi lua micul dejun incercand sa para linistita, se imbraca si porni la drum. Avea 2 ore de condus si tot drumul nu facu altceva decat sa repete in gand discursul sau, toate lucrurile acelea pe care ea cu greu le aflase si care fusesera greu de crezut si pentru ea la momentul descoperirii lor.
Ajunsa asadar la destinatie,batu la inceput timid in usa si abia apoi isi facu ceva curaj incat sa apese butonul soneriei. Stia ca il va gasi acasa. Stia de altfel tot ce era de stiut despre el.
Barbatul ii deschise usa imbracat in pijama.
- Domnul Roman?
- …
- Buna ziua, numele meu este Adriana Stancioiu. Am venit sa vorbesc cu dvs despre o problema extrem de delicata. As putea cumva sa intru?
Omul se uita indelung la ea dezmeticindu-se.
-Ce problema domnisoara? Daca aveti ceva de vanzare, nu vreau sa cumpar nimic sa stiti.
-Nu. Vreau sa va vorbesc despre sotia dumneavoastra Claudia.
-Cine sunteti dumneavoastra? rosti barbatul ridicand tonul.Si cum va permiteti?Sotia mea este moarta.
-Stiu domnule Roman. Astazi se implinesc 3 ani de la moartea ei. Iar eu tocmai despre asta vreau sa va vorbesc. Imi permiteti sa intru?
Barbatul ii deschise usa in timp ce mana ferma pana atunci incepuse sa ii tremure pe clanta.Se asezara la o masa si in timp ce barbatul incerca sa prepare o cafea pentru musafira lui matinala, Adriana ii spuse intreaga poveste.
Cu 3 ani in urma doamna Claudia Roman isi pierduse viata intr-un tragic accident rutier. Aflata intr-un refugiu de tramvai, o masina ce mergea in viteza pe sine a lovit-o din plin si si-a pierdut viata inainte ca ambulanta sa ajunga la ea. A murit chiar cu cateva secunde inainte de sosirea sotului ei pe care il astepta in acel blestemat refugiu.
Adriana trecuse chiar in acea noapte pe acolo fara a sti cele intamplate.Vazuse o femeie bizara, plina de sange, stand acolo singura. Trecu mai departe fara a opri deoarece era foarte grabita. Un an mai tarziu trecu in aceeasi zi prin acelasi loc.Era in drum spre locuinta ei.Opri masina si privi inspre locul acela. De data aceasta era zi si era plin de oameni insa nimeni nu parea a-i acorda vreo atentie femeii ranite. Cobori din masina, traversa si facu cativa pasi inspre femeie, insa cand aceasta se intoarse si o fixa cu privirea sa rece, un fior ca de gheata ii trecu pe sira spinarii si fugi inapoi ingrozita.
Intamplarea sau soarta facu astfel incat ea sa isi dea seama ca trecuse exact un an de cand o vazuse ultima data pe acea femeie.Stia asta pentru ca era chiar ziua ei. Peste inca un an, desi nu mai avea treaba prin acea zona, trecu intentionat prin acelasi loc si femeia era iar acolo. De data aceasta se indrepta catre ea plina de curaj. Dandu-si insa seama ca nimeni nu o mai vedea si ca ar fi fost luata drept o nebuna, reveni abia noaptea cand nici un mijloc de transport in comun nu mai circula. Isi lua inima in dinti si se apropie de femeia plina de sange.
- Te asteptam, ii sopti aceasta. Numele meu e Claudia si am nevoie de ajutorul tau.
Ii povesti asadar de tragicul accident si o ruga sa il aduca la ea pe sotul ei. Avea nevoie de aceasta ultima intalnire pentru a se duce impacata pentru totdeauna pe taramul celalalt. Ii spuse Adrianei unde il poate gasi si o ruga sa faca totul a-l aduce aici.Astfel ca timp de un an, Adriana il urmari pe acest barbat cu toate ca locuia la 2 ore de Bucuresti. Cu toate ca ii stia intreg programul nu avu niciodata curaj sa intre in vorba cu el si amana totul pentru aceasta ultima zi.Ziua hotaratoare.
In timp ce asculta povestea ei, omul uita si apa pe foc si nu fu in stare sa isi mai stapaneasca lacrimile ce ii curgeau acum siroi pe fata. Lasand capul in piept, ii intoarse spatele Adrianei pret de cateva secunde si apoi iesi din camera fara a rosti un cuvant. Se intoarse peste o jumatate de ora imbracat in costum de mire si strangand ceva in pumnul stang.
- Fix acum 5 ani ne-am casatorit. Iar dupa 2 ani in aceeasi zi ea a murit. Ma astepta sa o iau sa mergem sa sarbatorim ziua asta impreuna. Au fost cei mai fericiti 2 ani din viata mea.
Cei doi au mai asteptat ceva vreme inainte de a pleca. Voiau sa ajunga abia dupa ce noaptea se lasa si strazile vor fi deja goale. Adriana nici nu oprise inca motorul masinii cand omul a deschis portiera si a sarit afara, repezindu-se inspre locul in care femeia statea asteptand. Adriana privea printre lacrimi stransa lor imbratisare si se simti mai fericita ca niciodata. Dupa, il vazu pe barbat desclestandu-si pumnul stang si daruindu-i ceva sotiei lui. Apoi a parut ca au stat de vorba ceva vreme dupa care a urmat cel mai trist sarut. Trupul femeii parca s-a evaporat in noapte, iar barbatul a fugit inapoi catre masina unde Adriana astepta.
In urma lor nu mai ramasese decat o verigheta aruncata pe jos.
fata mi-e tare greu sa te descifrez
ma gandesc ca…daca te-as intreba daca te inspiri din viata reala o sa-mi spui “nu” …pe de alta parte esti o persoana atat de complexa si cu atat de multe idei cand intampini o situatie incat ma gandesc ca totusi te inspiri din viata ta …
de unde iti vin ideile
deci cum e
p.s. nu stiu daca m-am exprimat tocmai bine..dar sper ca ai inteles
in acea verigheta a ramas sufletul si energia spirituala a celor doua suflete separate inainte de vreme, unul a ramas in urma, iar celalalt a plecat mai departe, de unde va veghea……e trist si totusi frumos…poate voi reusi si eu intr-o zi sa pot scrie proza…pana atunci raman la poezie….mult succes in continuare
) 
pe mine m-a apucat plansu’..nush dak doar de la povestirea ta..sau a mai contribuit si starea in care ma aflu. oricum f frumoasa povestirea .