Rating: 
Romanul lui Hemingway se afla pe lista mea de lectura de prea mult timp si fusese indelung amanat pentru ca voiam sa fie citit abia atunci cand ii voi putea dedica atentia si timpul cuvenit unei asemenea opere.
Marturisesc fara a ma simti rusinata, ca inainte de a incepe lectura propriu-zisa mi-am alocat cateva momente pentru a ma documenta asupra perioadei istorice in care actiunea este plasata si asupra evenimentelor petrecute in acei ani tulburi. Actiunea se desfasoara asadar in Spania, in vremea razboiului civil desfasurat intre 1936 si 1939, avand drept parti combatante pe de o parte fascistii, condusi de generalul Francisco Franco si sprijiniti de forte precum Italia fascista, Germania nazista si Portugalia, iar de cealalta parte republicanii, avand ajutorul Uniunii Sovietice si al Mexicului. Hemingway insusi, in calitate de reporter de razboi, s-a aflat in Spania pe durata derularii intregului conflict, deducandu-se astfel puternicul caracter autobiografic al romanului de fata.
Eroul principal este Robert Jordan, un profesor de limba spaniola american, venit sa lupte de partea republicanilor, care este trimis in munti, in apropiere de Segovia, cu misiunea de a distruge un pod. Avandu-l drept calauza pe batranul Anselmo, acesta este condus in munti in mijlocul unei cete de luptatori de gherila, ce urmau a-l ajuta in ducerea la bun sfarsit a misiunii sale.
Desi un roman de ample dimensiuni, intreaga actiune se concentreaza pe durata a 72 de ore, timp in care, asa cum eroul isi va da seama, un om are timp sa traiasca o intreaga viata. In mijlocul acestor oameni el o va cunoaste pe Maria, o tanara ce avusese mult de suferit din cauza fascistilor si alaturi de care va trai o scurta, dar intensa poveste de dragoste.
Partea cea mai sangeroasa si mai violenta a romanului o reprezinta capitolul in care Pilar, o femeie puternica ce poate suplini cu succes rolul de lider al gruparii de luptatori de gherila, ii povesteste lui Jordan despre masacrul fascistilor din orasul, dovedind inca o data cruzimea de care oamenii se dovedesc a fi capabili atunci cand sunt manati de ura si razbunare.
Pe masura ce ii cunoaste pe acesti oameni si se ataseaza de ei, Robert Jordan va incepe sa se indoiasca atat de reusita misiunii sale, precum si de moralitatea implicarii acestor luptatori in concretizarea ei, atunci cand el era constient de pericolul la care ii expune. Dubiile sale se vor evapora insa, amintindu-si scopul primordial al intregului razboi: luptau “ pentru ca in cele din urma sa nu mai existe nici un fel de primejdie si pentru ca tara aceasta sa devina un loc unde sa se poata trai in deplina fericire .“
Dragostea dintre Maria si Robert Jordan pare aproape ireala in cadrul acesta, ce se dovedeste a fi ostil chiar si vietii si aflata sub amenintarea timpului nemilos ea se va derula intr-un ritm accelerat ce nu ii va stirbi insa din inocenta si puritatea. Ceea ce i se rapeste insa acestei iubiri prin limitarea sa temporala, va fi compensat din plin prin intensitatea conferita de daruirea totala, atat spirituala cat si trupeasca.
Romanul lui Hemingway nu prezinta crima ca fiind o realitate banala a razboiului. De altfel, batranul Anselmo afirma in repetate randuri faptul ca nu ii place sa ucida, dar ca o face totusi numai atunci cand este necesar. Totodata acesta isi manifesta dorinta de a nu muri inainte de a avea ocazia de a se cai in fata lui Dumnezeu pentru toate crimele comise, intrebandu-se daca poate exista iertare pentru un astfel de pacat.
“Pentru cine bat clopotele” nu va oferi cititorilor spectacolul sangeros al unui camp de lupta, ci va revela trairile celor implicati, inainte de desfasurarea efectiva a luptei. Victimele razboaielor nu se numara doar prin cei cazuti pe front, ci si dintre aceia care, ramasi in viata, poarta mai departe in suflet ororile vazute. Romanul lui Hemingway mie mi-a “vorbit” despre relatiile care se nasc intre oameni atunci cand sunt uniti de apropierea mortii spre care se indreapta impreuna benevol, stiind ca o fac pentru o cauza in care cred. Relatiile acestea, cu toate ca nu au intinderea unor camaraderii de lunga durata, se dovedesc a fi mai adevarate si mai intense, tocmai datorita scopului comun ce ii uneste pe oamenii implicati.
Ernest Hemingway nu a fost insa numai un scriitor de exceptie, ci si un jurnalist la fel de apreciat, dovezi fiind atat Premiul Nobel pentru Literatura castigat in 1954, cat si Premiul Pulitzer al carui laureat a fost in 1953.
[...] de la inceput eu am asemuit aceasta nuvela cu romanul lui Hemingway : “Pentru cine bat clopotele”. Chiar daca din punct de vedere al dimensiuniii cele doua nu se pot compara si chiar daca din [...]
[...] de razboi, asa ca inca de la primele pagini gandul mi-a zburat la romanul lui Hemingway, “Pentru cine bat clopotele“. Romanului de fata ii lipseste insa latura romantica, ceea ce il face mult mai dureros si [...]