Alexandra intrase furtunos pe usa, intorcandu-se de la liceu si napustindu-se asupra biroului. Scoase grabita niste foi si se apuca de scris.
Mama ei nu indrazni sa o intrebe nimic, asa ca o lasa in pace fara a spune ceva. Era obisnuita deja cu felul ceva mai aparte de a fi al fiicei ei. Totusi dupa ce trecura mai bine de doua ore fara ca Alexandra sa se opreasca din scris, mama batu in usa si intra timid in camera.
- Ce faci aici Alexandra? Nu vrei sa vii sa mananci ceva?
- Nu pot. Nu am timp, trebuie sa termin.
- Sa termini ce?
- Lasa-ma mama, te rog. N-am timp.
Femeia iesi nedumerita. Ridica din umeri si isi vazu de treburi.
Alte doua ore trecusera si Alexandra se ridicase doar pentru a-si lua un mar pe care il termina in 5 minute, dupa care isi relua activitatea. Seara o gasi tot aplecata asupra foilor. Ingrijorata, mama nu mai indrazni sa o deranjeze, insa tatal ei facu si el o incercare. Apropiindu-se de ea o gasi cu lacrimi pe fata.
- Alexandra, fata mea, ce ai patit? Sti ca parintilor tai le poti spune orice.
Uitandu-se la el cu ochii plini de tristete, abia reusi sa mormaie:
- Nu pot acum tata. Iarta-ma.
- Te rog Alexandra. Intelege ca ne facem griji pentru tine.
- A murit tata… cu totii au murit… , zise ea printre lacrimile de crocodil ce incepusera sa se rostogoleasca mari pe obrajii ei de copil.
- Cine a murit ? intreba tatal grav.
- Ei toti tata. Uite! (more…)
