Pentru mine acesta nu este un post de umplutura. Pentru mine muzica exprima o stare anume(ca si pentru multi altii, sunt convinsa de asta).Si uneori printr-o melodie mi-e mai usor sa transmit un mesaj decat prin propriile-mi cuvinte.
Nu sufar. Nu mi-a frant nimeni inimioara. Si totusi melodia asta “zace” la mine pe repeat. Ascult-o si tu, cel care citesti, macar o data. Pentru mine.
Rating: 
“America” a fost prima dintre operele lui Kafka ce a ajuns in mainile mele si am inceput sa o citesc atunci cand ma aflam in orasul unde autorul s-a nascut: Praga. In ciuda titlului, ma gandeam ca poate voi regasi atmosfera cartii si prin locurile prin care aveam prilejul de a ma plimba, insa actiunea romanului se petrece in totalitate pe taramurile americane.
Karl Rossman, un tanar evreu de numai saisprezece ani din Praga, este trimis de parinti in America, pentru a evita scandalul ce se putea isca datorita faptului ca fusese sedus de o slujnica ce ii facuse si un copil. Odata ajuns la destinatie, viata lui Karl devine o serie de intamplari neasteptate, schimbandu-se brusc de la un moment la altul. (more…)
Cu impresia asta raman eu atunci cand deschid TV-ul fie si pentru cateva momente si dau peste vreo emisiune de divertisment (!?!?!?) de pe la noi.
Ne-am umplut de vedete. Ai pozat in Playboy? Esti persoana publica. De 3 ori chiar? Meriti mii de aplauze, da-i incolo pe oamenii aia din topurile Forbes, care intr-adevar au facut ceva la viata lor. Daca ai fost totusi cel putin odata centerfold (miezu’ domne) apoi atunci ai chiar dreptul sa alegi averea caruia dintre domnii precedenti vrei sa incerci sa o ruinezi.
In Romania a fi sotie de fotbalist reprezinta mai mult decat o simpla definire a starii civile. A fi sotie de fotbalist e tot o forma de vedetism. Esti mereu in centrul atentiei, scandaluri apar destul de des sau daca nu se poate fabrica usor unul, asa ca statutul de sotie devine o meserie in sine, iar certificatul de casatorie va fi cu siguranta cel mai important document pe care il vei semna in viata ta.
Cantarete cu aspiratii de moderatoare Tv, starlete porno cu pretentii de a fi respectate, actrite care peste noapte devin si scriitoare, femei de bani gata care se plictisesc si cauta atentie, toate speciile astea si inca mult mai multe apar la TV la ore de varf si ne polueaza cu aerele lor de superstaruri de parca Hollywood s-ar fi mutat peste noapte la Buftea.
Asadar de acum incolo, urmand exemplele de ingamfare ale celor despre care am povestit mai sus, dati-mi voie sa ma prezint: Raluca Enache, adult in devenire. Cum? Nu ai auzit de mine? Atunci inseamna ca nu ai deloc cultura generala!
PS: Sper ca e clar acum de ce eu refuz sa ma uit la Tv.Or mai fi si alte programe, dar nici din greseala nu vreau sa mai aterizez pe la astfel de emisiuni ca telespectator.
Si o dedicatie:
Acum ceva timp (sa fi trecut chiar 2 saptamani) am fost plecata si cand m-am intors nu am spus nici 2 vorbe despre asta(desi unii se asteptau sa scriu pagini intregi).
Am scris insa pe CeRecomand. 2 posturi legate de hotelul in care am stat si inca unul despre Praga ca destinatie turistica ( cateva sfaturi de fapt, care sper sa fie utile celor ce au de gand sa mearga acolo). Asadar, iata linkurile mai jos, pentru cei interesati:
- Hotel Andel’s
- Praga – Orasul celor o suta de clopotnite
- Poze – sunt pe contul de flickr de ceva timp , deci unii poate le-au vazut deja.
Si ca bonus, mai pun aici cateva poze cu mine de acolo, care sper sa inlocuiasca lucrurile pe care eu nu le-am spus. Pentru ca stim cu totii: uneori o poza face cat o mie de cuvinte ( asta ca tot am citit lucrul acesta intr-un mail mai devreme).
In seara aceasta, in timpul unei discutii “ca intre barbati” cu tatal meu, mi-a zis o chestie foarte adevarata: nici un barbat nu va intelege vreodata mania mea de a cumpara atatea genti.Insa mi-a urat sa imi gasesc un barbat care sa ma iubeasca suficient de mult incat sa accepte faptul ca eu probabil am mai multe genti decat perechi de sosete.
Asa ca de azi incolo eu nu o sa mai incerc sa fabric explicatii care de fapt nu exista. Si nici nu o sa mai astept ca fiecare gest al meu sa fie inteles, ci acceptat. Pentru ca in fond este mai important. Sunt si lucruri pe care cu toate ca le intelegi tot nu le poti accepta.
Renunt deci la ideea de a gasi un barbat care sa fie fericit atunci cand eu sunt fericita din cauza micii mele obsesii si vreau doar unul care sa nu ma certe atunci cand vin acasa cu o poseta noua in brate.
Iar in prezent, eu nu inteleg barbatii carora le plac meciurile de fotbal, sporturile care implica violenta si filmele SF. Si totusi mi-as dori sa vina o vreme in care sa le privesc cu placere alaturi de cineva drag mie, stiind ca pe el nu-l deranjeaza faptul ca numai gentile mele ocupa mai mult spatiu in sifonier decat toate hainele lui la un loc.
Marturisesc faptul ca in ultima vreme printre indeletnicirile mele zilnice s-au regasit mai putin cartile si mai mult filmele.(situatie care imi scade drastic sansele de a-mi atinge scopul de anul acesta de a citi 30 carti – vorbim de carti citite din placere acum).
Printre filmele care mi-au trecut zilele acestea prin fata ochilor am vazut, sau in unele cazuri am revazut, cateva ecranizari, ale unor romane dragi mie. Si am facut un Top 5 – Cele mai bune ecranizari ( in functie de ce am vazut si am citit eu pana acum). Iata cum arata:
5. Dragoste in vremea holerei (Love in the time of cholera – 2007) -Trebuie sa incep prin a spune ca romanul mi-a placut incredibil de mult. Filmul insa nu a reusit sa recreeze aceeasi atmosfera din cartea lui Marquez.Nu stiu cati dintre cei ce termina de vazut filmul isi mai amintesc la sfarsit intrebarea de la inceput:“ How long would you wait for love?”
Mi-a placut insa mult coloana sonora. Alegerea Shakirei mi se pare ca se potriveste fantastic de bine cu mesajul cartii si daca ma voi hotari sa o recitesc vreodata o sa am grija sa o fac in timp ce ascult melodiile din film.
4. Anna Karenina (1997) - filmul e vechi si pe vremea cand aparuse eu nu citisem cartea inca (aveam 10 ani 
). Si am asteptat sa il vad abia dupa ce am terminat de citit romanul lui Tolstoi si bine am facut. Am fost uimita sa vad ca actrita ce o interpreteaza pe Anna Karenina (Sophie Marceau) arata la fel cum mi-o imaginasem eu dupa ce am citit descrierile: cu parul negru, maini micute si albe si plina de gratie. Lucrul pe care eu il am de reprosat filmului este ca a sarit peste multe situatii din carte, insa este oarecum de inteles fiind vorba de un roman atat de amplu. (more…)
Am vazut acum o saptamana (sau sa fie 2?) o postare pe dalinku cu o melodie de-a Madonnei. Si de-atunci mi-a ramas intiparita in minte. Asa ca luati de ascultati si voi!
my love’s a revolver
my sex is a killer
do you wanna die happy?
