Alexandra intrase furtunos pe usa, intorcandu-se de la liceu si napustindu-se asupra biroului. Scoase grabita niste foi si se apuca de scris.
Mama ei nu indrazni sa o intrebe nimic, asa ca o lasa in pace fara a spune ceva. Era obisnuita deja cu felul ceva mai aparte de a fi al fiicei ei. Totusi dupa ce trecura mai bine de doua ore fara ca Alexandra sa se opreasca din scris, mama batu in usa si intra timid in camera.
- Ce faci aici Alexandra? Nu vrei sa vii sa mananci ceva?
- Nu pot. Nu am timp, trebuie sa termin.
- Sa termini ce?
- Lasa-ma mama, te rog. N-am timp.
Femeia iesi nedumerita. Ridica din umeri si isi vazu de treburi.
Alte doua ore trecusera si Alexandra se ridicase doar pentru a-si lua un mar pe care il termina in 5 minute, dupa care isi relua activitatea. Seara o gasi tot aplecata asupra foilor. Ingrijorata, mama nu mai indrazni sa o deranjeze, insa tatal ei facu si el o incercare. Apropiindu-se de ea o gasi cu lacrimi pe fata.
- Alexandra, fata mea, ce ai patit? Sti ca parintilor tai le poti spune orice.
Uitandu-se la el cu ochii plini de tristete, abia reusi sa mormaie:
- Nu pot acum tata. Iarta-ma.
- Te rog Alexandra. Intelege ca ne facem griji pentru tine.
- A murit tata… cu totii au murit… , zise ea printre lacrimile de crocodil ce incepusera sa se rostogoleasca mari pe obrajii ei de copil.
- Cine a murit ? intreba tatal grav.
- Ei toti tata. Uite!
Spunand acestea fugi din camera si se duse in bucatarie la mama ei si o ruga sa ii dea ceva sa manance. Ramas singur in camera fetei lui, tatal incepu sa se uite peste foile imprastiate.Unele erau foi rupte din carti, altele erau cele scrise de Alexandra.
Romanele preferate ale fiicei lui stateau acum ciuntite pe masa de lemn. Foile lor mototolite erau aruncate pe jos si unele aveau puse in loc file ce purtau scrisul de mana al fetei.Barbatul citi:
” Ajunsa pe peronul garii, Anna* se simti cuprinsa de disperare. Privea inspre trenul ce se apropia si isi aminti ca isi sacrificase copilul si intreaga viata pentru dragostea ce o simtea pentru Vronski. Cu mintea cuprinsa de o scurta nebunie si cu sufletul plin de tristete, incepu sa fuga vrand sa-si puna capat vietii aruncandu-se pe sine, insa fu oprita de un baiat ce se afla intamplator langa ea, sperand ca va primi ceva pentru a-i cara bagajul de mana. Doua minute mai tarziu, contele Vronski o gasi intinsa pe peron, lesinata de spaima, dar in viata. ”
Tatal ramase mirat dar continua sa citeasca. Si astfel vazu si intelese. Frumoasa Manon** avea sa traiasca pana la adanci batraneti alaturi de cavalerul des Grieux , Julien Sorel*** isi pastra capul pe umeri si renunta la orgoliu, iar prin uniunea Julietei cu al sau Romeo**** lua sfarsit si ura dintre familiile lor.
Tatal intra in bucatarie zambind si cu foile in mana.
- Nu puteam sa ii las pe toti sa moara tata, spuse Alexandra vazandu-l. De ce toate povestile frumoase la inceput trebuie sa aiba un final atat de trist?
Tatal nu spuse nimic pe moment, insa a doua zi, intorcandu-se seara acasa ii puse Alexandrei in fata un caiet gros, cu coperti de piele si un stilou. Pe prima fila scria doar atat: ” Esti un copil bun. Si nu uita ca intotdeauna poti sa iti scrii singura propria poveste. Cu final fericit.”
__________________________________________________________________________________________
* Anna Karenina – Lev Tolstoi
** Manon Lescaut – Abatele Prevost
*** Rosu si negru – Stendhal
**** Romeo si Julieta – Shakespeare
Foarte frumos, chiar m-a capitivat, ar fi cazul sa te apuci de scris un roman, iar in el sa faci tu finalul fericit. Ai foarte mult talent.
Numai bine,
Raindrops
sa ma chemi la sesiunea de autografe cand o sa-ti publici prima carte.
:*
@Raindrops @maria exagerati voi. dar va multumesc pentru ca sunteti atat de draguti
Povestea a avut de toate, ne-a tinut in suspans, ne-a oferit un final de tinut minte. Draga mea, sa nu renunti niciodata in a-ti scrie singura “propria poveste”! Si talentul se mai si cultiva…cum…neincetand sa scrii…orice! :*
Numele nu este o gluma ci chiar vine din partea unui alt cuplu Raluca (Ralu) si Razvan. Prietena mea..adica Ralu mi-a lasat pe mail blogul vostru sa il citesc (in special descrierea) si pot spune ca la multe elemente va asemanati cu noi. Va urez numai bine si sa aveti grija de voi