…noroc sa ai
Voiam sa mai aman putin postul asta, dar avand in vedere ultimele intamplari e cazul sa mergem inainte cat mai rapid. Asadar sa reluam de unde am ramas.
Cazul III – iarna, tot liceu, in Plaza
Iaca eram si noi ca pupezele in Plaza, la un hamburger si un suc inainte sa mergem la patinoar. Si dintr-o prea mare harnicie, odata cu gunoaiele de pe tava mi-am aruncat si telefonul. Lucru pe care l-am realizat abia cand eram jos in parcare.
Fuguta, fuguta ne-am intors sus si au inceput fetele mele sa sune pe numarul meu si ascultam pe langa cosurile de gunoi. Nu se auzea nimic.
Mergem la un nenea de la firma de curatenie din mall si ne informeaza ca tocmai ce au fost golite cosurile si urmeaza sa plece masina cu gunoi. Na ghinion! Dar mi-a zis sa ii dau numarul si el incearca sa mai faca ceva.
I-am dat numarul si tipul a plecat. Oricum eu nu mai aveam nici o speranta. Ma vedeam deja cu beregata retezata de tata, care era posesorul de drept al telefonului ce fusese cumparat cu numai o zi in urma si pe care eu il aveam la mine doar pentru figuri.
Cand colo, il vad pe tipul respectiv intorcandu-se victorios cu telefonul meu in mana, plin de maioneza si cu o tasta care deja nu mai mergea bine! Dar important era ca il recuperasem si ca inca odata norocul meu isi facuse datoria.
Cazul IV – toamna, primul an de facultate, Bucuresti, undeva prin Romana
Fiind abia la inceput de studentie, era musai sa mergi saptamana de saptamana in club sa te distrezi. Si bineinteles ca urmam si eu regula cu toate ca n-am fost niciodata adepta cluburilor.
Si ma aflam eu pe la ora 22 in Romana, pe langa ASE, asteptand sa fiu culeasa de pe drum cu taxiul de cineva. Ca sa nu imi inghete machiajul pe fata, am zis sa intru 2 minute la bancomatul BRD. Si aveam in mana cardul pe care trebuia sa il trec prin aparatul respectiv ca sa pot intra,telefonul la care vorbeam si… geanta.
Pentru ca nu am 3 maini si geanta mi-era cea mai indispensabila in momentul acela, i-am dat drumul fara sa realizez.A venit taxiul, m-am urcat, am plecat si am realizat dupa cateva minute ca nu aveam unde sa-mi mai bag telefonul.
Intoarcem cat se putea de repede, traversez si fug inspre BRD si ce credeti? Geanta era pe jos, cu portofelul iesit din ea. Nimanui nu-i venea sa creada. Taximetristul se minuna nevoie mare. Eu eram in culmea fericirii bineinteles. Si totul e bine cand se termina cu bine.
Deocamdata atat din povestirea noastra. Continuam maine cu un nou episod.
Iti place sa lasi omul in suspans, ca si cabral de altfel. Momentan numai intamplari cu final fericit dar am eu impresia ca finalul nu va fi. Pana atunci …
Numai bine,
Raindrops
interesant, ai un noroc imens cand pierzi lucrurile personale, dar presimt ca nu toate vor fi cu happy-end[oare de ce?]:P:), astept cu nerabdare noul post[continuarea]
@Raindrops @florin 12B stay tuned si vom vedea