… noroc sa ai
Am pierdut multe la viata mea.Am pierdut obiecte, am pierdut acte si am pierdut oameni. Cu toate acestea ma consider un om norocos. Insa nimic nu dureaza la nesfarsit.
Cand vine vorba de pierdut acte, portofele si chei nu ma intrece nimeni. Cu toate acestea nu mi s-a intamplat de prea multe ori sa le pierd efectiv, insa cam de fiecare data lucrul acesta s-a datorat altora si nu mie.
Datorita unor evenimente recente, m-am decis sa fac aici un fel de recensamant al portofelelor si actelor mele pierdute. In ordine cronologica, pana vom ajunge la prezentul care a declansat toata aceasta povestire.
Cazul I – pierdut portofel, candva in liceu, probabil clasa a XI-a, de ziua mea.
Mi-amintesc foarte bine. Eram la liceu in pauza si am traversat la Fornetti-ul de vis a vis. Am cumparat ce am vrut, am aruncat bonul la cosul de gunoi si am plecat. Sau cel putin asa credeam ca am procedat…
In pauza urmatoare, cand am trecut iarasi prin fata la Fornetti, domnisoara vanzatoare m-a strigat:
- Hei, ti-ai pierdut portofelul!
M-am uitat la ea putin mirata desi vedeam clar ca tine in mana portofelul meu. O intreb unde l-a gasit.Raspunsul ei mi-a adus un zambet tamp pe fata:
-L-ai aruncat singura la cosul de gunoi! mi-a zis ea.
Da.Asta facusem. Si era abia inceputul. Cateva luni mai tarziu, poate un an, tot in liceu fiind si tot in pauza, mi-am aruncat telefonul la cosul de gunoi si am ramas cu coaja de banana in mana. De data aceasta am realizat singura greseala, dar am fost oricum subiect de ras intreaga zi.
Cazul II – iarna, seara de 23 decembrie, adica Mos Ajunul, clasa a XI-a sau a XII-a.
Am plecat grabita de acasa.Am ajuns in oras de unde trebuia sa fac multe cumparaturi pentru mama.Tin minte ca aveam si o lista. Am ajuns insa repede la primul magazin, unde atunci cand a trebuit sa platesc am realizat ca … nu aveam nici un ban la mine pentru ca disparuse si portofelul. Era clasica scena din filme in care odata ajuns la casa personajul realizeaza ca cineva i-a furat portofelul.
In cazul meu stiam ca era cam greu sa mi-l fi furat cineva, insa ceva tot se intamplase. Cu inima mica de teama m-am indreptat spre casa, gandindu-ma tot drumul ce ii voi spune mamei mele. Nici nu eram sigura ca ma va crede atunci cand ii voi spune ca pur si simplu nu mai am portofelul si deci nici banii. Si asta pentru ca aveam o suma destul de mare in portofel si nici nu eram pe atunci tocmai cea mai de incredere persoana pe mana careia sa lasi asa sume de bani.
Si cum urcam eu amarata scarile de la bloc, ce-mi vad ochii? Pe una din trepte zacea cazut portofelul meu! Cu tot cu acte si cu tot cu bani. O adevarata minune! Chiar atunci un grup mare de copii a trecut pe langa mine si am gasit-o pe mama mea impartindu-le dulciuri.Ma intrebam oare cati mai trecusera prin locul acela fara a observa portofelul aruncat? Eram atat de fericitia incat s-a mirat si ea. Asta pana sa realizeze ca nu cumparasem nimic din ce ma rugase. Dar ce mai conta asta?
Aici se termina prima parte a relatarilor mele. Revin insa curand cu urmatoarele peripetii. Asta ca sa intelegeti de ce am ales acest titlu si de ce cred ca norocul meu a cam inceput sa se duca pe apa Sambetei.
Nu poti avea in viata noroc in toate, asta am realizat-o si eu, legat de pierderea actelor sau a portofelelor nu mi sa intamplat foarte des, defapt cred ca deloc. Dar cred ca este un sentiment foarte neplacut, singurul lucru care mi-a fost furat a fost carnetul de note in clasa a-9-a dar sa intors singur dupa vreo luna. Astept continuearea pentru a trage o concluzie mai buna, pana atunci iti urez..
Numai bine,
Raindrops
ma lasi…acum dupa ce stiu ce s-a intamplat pot sa spun sus si tare….Prost sa fi…noroc sa ai…ca de asta tot ai parte din cate observ:)) cati ar fi patit ce ai patit u
@Raindrops @Scobitoarea (geloasa) ce pot sa zic decat ca abia astept sa ajung la sfarsit sa povestesc si faza asta cea mai recenta. Cert e ca norocul meu chior inca NU m-a parasit!!!