Prost sa fi…(partea a III-a)

… noroc sa ai

Ei bine iata-ne ajunsi la ultima parte a relatarii noastre. Sa vedem cum stau lucrurile.

Cazul V – vara 2008, Giurgiu

Tocmai ma intorceam de la mare. Eram tare nerabdatoare sa ajung acasa asa ca dupa ce am trecut vama in Romania dinspre Russe, am pus buletinul pe picioare, fiind imbracata in fusta.

Am hotarat totusi sa facem un mic detur sa vedem cum este apa la un lac din apropiere pentru un eventual gratar si o iesire la iarba verde a doua zi. Zis si facut. Mergem acolo, aruncam o privire, totul parea in regula, asa ca plecam spre casa.

A doua zi, duminica fiind, pe la 7 dimineata suna cineva la usa. In cateva minute ma trezesc cu mama la mine in camera, la fel de somnoroasa ca si mine, intrebandu-ma:
- Raluca unde iti este buletinul?

Eu abia trezit din somn ii spun ca n-am idee. Apoi vad ca il tinea ea in mana.

- A venit un pescar si a spus ca ti l-a gasit in iarba pe malul baltii.

Raspunsul meu a fost doar:
- Aaaaaaaaaaaaaaaa…..

Da, cand coborasem din masina uitasem cu totul de buletin si acesta cazuse pe jos. Omul insa a fost destul de dragut incat sa mi-l aduca acasa si nici nu a vrut alta recompensa in afara de o cutie de bere.

Oricum, doua luna mai tarziu mi-am uitat buletinul la o institutie din Bucuresti de unde nu l-am mai recuperat insa. A fost singura data cand am pierdut un document de genul acesta si am fost nevoita sa il schimb. A fost si momentul in care am primit prima mea amenda pe care scria faptul ca sunt un contravenient pentru faptul ca imi pierdusem buletinul.

Cazul VI – noiembrie 2009, Bucuresti

Aceasta ultima intamplare este de fapt cea care a declansat in mine dorinta de a povesti toate pataniile mele de acest gen.

Se vedeti: acum cateva zile ma pregatesc sa plec tare grabita undeva si aveam in mana si haina si geanta si portofel si incaltaminte de schimb. Ma urc grabita in masina, plec, iar cand ajung la destinatie constat ca portofelul nu e pe nicaieri desi eram sigura ca l-am luat cu mine.

Plina de nervi ma hotarasc sa ma intorc acasa, ca poate oi avea iar noroc si l-oi fi uitat pe acolo. Da’ de unde! Nu era nici in casa, nici pe scara blocului, nici prin fata, nici prin parcare, nici prin masina. Cum era si de asteptat.

Disperata cum eram , ca doar aveam o gramada de acte in el si buletinul abia il schimbasem acum un an, iar talonul masinii chiar in ianuarie 2009, am facut si un afis pe care l-am lipit pe scara blocului. ( afis pe care un vecin “amabil” a decis sa mi-l rupa, de parca injurasem pe cineva in el)
Ei bine, trecusera doua zile, eu nu declarasem inca actele pierdute la Politie, dar nici speranta sa le mai regasesc nu mai aveam; cand primesc un telefon…

- Alo? Domnisoara Raluca Enache? Sunt secretara de la ASE. V-ati pierdut cumva actele?

(Eu, disperata) – Da! Le-a adus cineva la dumneavoastra?

- Nu , dar va pot da un numar de telefon unde sa sunati.
Notez eu numarul si incerc sa sun imediat, insa surpriza: Eroare conexiune. Dau sa o sun inapoi pe doamna secretara, care insa nu imi mai raspundea la telefon.Ei bine, cu un mic ajutor din partea verisoarei care era in ASE si a fugit la secretariat, am aflat si o adresa pentru numarul respectiv, adresa care era chiar vis a vis de blocul meu, la Evidenta Populatiei din sectorul meu.

Fuguta, fuguta am dat buzna acolo si oamenii mi-au inapoiat portofelul cu toti banii si actele inauntru. Mi-au spus ca il adusese cineva grabit si ca nu au stiut cum sa ma contacteze inainte sa apuc sa anulez actele, eu avand adresa din Giurgiu pe buletin.Asa ca gasind legitimatia mea de la masterat, au sunat la ASE, iar ei avand numarul meu de telefon m-au contactat imediat.

Cand m-am apucat de aceste povestiri inca nu imi recuperasem actele si ma plangeam ca norocul ma paraseste.Se pare insa ca deocamdata e tot de partea mea. Oricum, ziceti si voi, unde ati mai vazut om asa norocos?

Concluzia e asa cum ii zice si titlul: Prost sa fi … noroc sa ai. Sau in cazul meu puteti inlocui Prost cu Blonda.Parca suna mai dragut. Totusi… bata-l focul de noroc, ce m-as face fara el??