În timp ce se spăla pe dinţi seara înainte de culcare, M îşi privea ochii în oglinda. Ca de fiecare dată când îşi comtempla verdele crud al irisului său rotund, perfect , îşi amintea vorbele lui, pe vremea când era încă o adolescentă la inceput de drum: “Şti când eram mic credeam că oamenii cu ochii verzi văd totul în verde, iar cei cu ochi albaştri văd totul în albastru şi că e important să găseşti pe cineva care să aibă aceeaşi ‘problemă de vedere ‘ca şi tine.”
Zâmbea. Un pic ironic, un pic trist, însă zâmbea. Pe vremea aceea crezuse şi ea într-adevar că ei au aceeaşi ‘problemă de vedere’, însă timpul i-a dovedit că T-a inşelat. Îşi aminteşte şi acum însă ochii lui căprui. Ce dacă nu erau tot verzi, precum ai ei?
Trecuse probabil ceva timp de când ea era inchisă în baie, căci T se auzi ciocănind la uşă.
- Ce faci? Eşti bine? intrebă el.
- Da da, mă spal pe dinţi, mormăi ea cu periuţa de dinţi încă în gură şi trezindu-se din reverie.
Atunci el deschise uşa şi intră. O cuprinse în brate, îşi puse bărbia grea pe umărul ei şi o privi în oglindă. Ochii ei verzi, ce uneori îi dădeau fiori, îl fixau cu privirea. El însă nu se lăsa intimidat şi fără a-şi lua ochii ( verzi de asemenea) de la ea, începu să îşi frece obrazul de al ei. Ea se feri şi mârâi puţin, cum făcea de obicei atunci când el o inţepa cu barba sa.
El îşi puse brusc mâna dreaptă pe sânul ei stâng.
- Îţi simt inima cum bate.
Rezistenţa pe care simţise că ea i-o opunea până atunci încetă deodată. Îşi incleştă degetele şi sânul ei mic şi rotund fu cuprins în totalitate de palma sa. M avu o zvâcnire, strânse ochii şi îşi muscă buzele.T îi dădu imediat drumul şi o intrebă pe un ton blând:
- Te doare? Nu voiam să îţi strivesc inimioara ce incepe să bată atât de repede la atingerea mea.
M dădu din cap în semn de negare şi făcu o miscare cu cotul pentru a se elibera cu totul din îmbratişarea lui.
- Te las să te clateşti, îi zise el, închizând uşa în urma lui.
După ieşirea lui T , M mai petrecu un minut privindu-şi ochii în oglindă. Simţea lacrimile ce stau să îi curgă, simţea cum întreg corpul o doare şi cum totul în ea se destramă. Clătindu-şi gura de pasta de dinţi, rosti aşa de încet încat abia se auzi singură:
- De parcă ar mai fi rămas ceva de strivit din inima mea…
Intrând in dormitor unde T o aştepta nerabdător, ea îşi mai spuse în gând privindu-l nemiloasă: “ Tu dintre toţi ar fi trebuit să şti, să-ţi dai seama.Doar mi-ai privit de atâtea ori ochii întrebându-te ce secrete ascund. “


…:( m-a pus pe ganduri povestioara ta
Trista povestioara.. Trist si cand se intampla ca autorul sa isi exteriorizeze propriile sentimente prin intermediul personajelor cu care se identifica (M=R). Dar asta este doar o fictiune, nu?
ce-mi place… sa mai scrii povestioare si sa le publici pe blog..
apropo mi-a placut articolul tau din ambition