http://www.blog42.ro/2010/02/hagi-murad-lev-tolstoi/ Just another WordPress site Mon, 16 Jan 2012 11:45:20 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.2.1 http://www.blog42.ro/2010/02/hagi-murad-lev-tolstoi/#comment-2504 Ea Fri, 21 May 2010 12:32:40 +0000 http://www.blog42.ro/?p=4028#comment-2504 Raul, de la mine, ai tot respectul: pentru pasiunea cu care ai vorbit despre o carte :) Raul, de la mine, ai tot respectul: pentru pasiunea cu care ai vorbit despre o carte

]]> http://www.blog42.ro/2010/02/hagi-murad-lev-tolstoi/#comment-2503 Raul Costin Fri, 21 May 2010 02:43:12 +0000 http://www.blog42.ro/?p=4028#comment-2503 Ceea ce ar trebui să fie doar o simplă poveste de demult a unui oarecare individ pe nume Hagi-Murad, dealtfel un ins foarte respectabil, cu multe virtuţi iar defectele aproape insesizabile, aşa cum se întamplă de obicei cu toţi eroii de baladă, devine, în nuvela lui Tolstoi, o provocare pe care cititorii o vor asimila după placul inimii. Fiecare barbat se va identifica puţin, măcar în joacă, cu Hagi Murad. Fiecare va fi dispus, măcar pentru câteva ceasuri, să renunţe la visul de a-şi cumpăra o maşină nouă sau, dracu ştie, un yacht, pentru a se imagina şezând mândru în şaua unui cal caucazian, purtând pe umeri o burcă, pe cap un başlîc, în mână o puşcă cu ţinte de argint, având în ochi una din acele priviri crunte, care seamănă, deopotrivă, teamă îmbibată cu respect în ochii celor din jur. Fiecare va băga frica, pentru câteva ceasuri, in politicienii din Parlament, deveniti intr-o clipă imami vicleani, care trebuie pedepsiti aspru pentru fărădelegile lor. Li se pot reteza miinile sau, şi mai ruşinos, li se pot administra 500 de nuiele la tălpi; sau, într-un acces de mărinimie, aproape inexplicabil, pot fi iertati, sub ameninţarea că, în cazul unei recidive de comportament, li se vor tăia nasul şi urechile şi li se vor scoate ochii. În pielea lui Hagi Murad totul e posibil, avântul vitejesc şi înţelepciunea mergând mână în mână… De asemenea, fiecare femeie ar dori cu ardoare sa aiba in preajma ei un Hagi Murad cu privire dominatoare, cu braţe vânjoase, ivindu-se de sub burcă, lat în spete, zornâindu-şi pintenii în uşa dormitorului, cu privirea flămândă şi pus pe fapte mari... Ioii, ioii, Ishtenem! Iţi vine să muşti din aşternuturi, nu alta! Fiecare femeie merită aşa ceva, măcar o data în viaţă, dacă nu în fiecare zi de 8 martie… Numai ca finalul este sumbru de tot. Brusc, ne piere orice chef de a împărtăşi, fie şi preţ de câteva clipe, soarta lui Hagi Murad, cu toate virtuţile lui. La finalul nuvelei ne bucurăm că trăim, măcar aparent, într-o lume simplă, fără schimbari majore sau imami, fără sânge cald împroşcat pe firele tinere de iarbă, fără burţi spintecate de cai, fără capete de om retezate, cu sânge încleiat pe urechi şi ochi holbaţi în orbite de spaima morţii, fără pământ negru care să poarte în braţe la tot pasul cadavrele reci cu buze vinete. Politicienii din parlament, dacă te gândeşti bine, sint niste oameni cumsecade, poate un pic cam pişicheri, uneori ursuzi, dar oricum, oameni buni. Mai bine Rolls Royce şi yachturi decât stepă, munţi şi fapte de vitejie care nu folosesc niciodată nimănui. Nu merită!... Tolstoi ne-a convins. Deşi tot el ne-a aprins imaginaţia... E dat naibii acest Tolstoi!... Ceea ce ar trebui să fie doar o simplă poveste de demult a unui oarecare individ pe nume Hagi-Murad, dealtfel un ins foarte respectabil, cu multe virtuţi iar defectele aproape insesizabile, aşa cum se întamplă de obicei cu toţi eroii de baladă, devine, în nuvela lui Tolstoi, o provocare pe care cititorii o vor asimila după placul inimii. Fiecare barbat se va identifica puţin, măcar în joacă, cu Hagi Murad. Fiecare va fi dispus, măcar pentru câteva ceasuri, să renunţe la visul de a-şi cumpăra o maşină nouă sau, dracu ştie, un yacht, pentru a se imagina şezând mândru în şaua unui cal caucazian, purtând pe umeri o burcă, pe cap un başlîc, în mână o puşcă cu ţinte de argint, având în ochi una din acele priviri crunte, care seamănă, deopotrivă, teamă îmbibată cu respect în ochii celor din jur. Fiecare va băga frica, pentru câteva ceasuri, in politicienii din Parlament, deveniti intr-o clipă imami vicleani, care trebuie pedepsiti aspru pentru fărădelegile lor. Li se pot reteza miinile sau, şi mai ruşinos, li se pot administra 500 de nuiele la tălpi; sau, într-un acces de mărinimie, aproape inexplicabil, pot fi iertati, sub ameninţarea că, în cazul unei recidive de comportament, li se vor tăia nasul şi urechile şi li se vor scoate ochii. În pielea lui Hagi Murad totul e posibil, avântul vitejesc şi înţelepciunea mergând mână în mână… De asemenea, fiecare femeie ar dori cu ardoare sa aiba in preajma ei un Hagi Murad cu privire dominatoare, cu braţe vânjoase, ivindu-se de sub burcă, lat în spete, zornâindu-şi pintenii în uşa dormitorului, cu privirea flămândă şi pus pe fapte mari… Ioii, ioii, Ishtenem! Iţi vine să muşti din aşternuturi, nu alta! Fiecare femeie merită aşa ceva, măcar o data în viaţă, dacă nu în fiecare zi de 8 martie…
Numai ca finalul este sumbru de tot. Brusc, ne piere orice chef de a împărtăşi, fie şi preţ de câteva clipe, soarta lui Hagi Murad, cu toate virtuţile lui. La finalul nuvelei ne bucurăm că trăim, măcar aparent, într-o lume simplă, fără schimbari majore sau imami, fără sânge cald împroşcat pe firele tinere de iarbă, fără burţi spintecate de cai, fără capete de om retezate, cu sânge încleiat pe urechi şi ochi holbaţi în orbite de spaima morţii, fără pământ negru care să poarte în braţe la tot pasul cadavrele reci cu buze vinete. Politicienii din parlament, dacă te gândeşti bine, sint niste oameni cumsecade, poate un pic cam pişicheri, uneori ursuzi, dar oricum, oameni buni. Mai bine Rolls Royce şi yachturi decât stepă, munţi şi fapte de vitejie care nu folosesc niciodată nimănui. Nu merită!… Tolstoi ne-a convins. Deşi tot el ne-a aprins imaginaţia… E dat naibii acest Tolstoi!…

]]>