Arhiva pentru September, 2010
Nu radeti, pentru ca asa e! Sa va explic.
In legatura cu mancarea eu am multe… prejudecati. Gen: legumele sunt cah, fructele nu sunt pentru mine si ce nu are carne nu se poate numi mancare. Insa nici carne de orice fel nu mananc si nici gatita oricum.
Zilele trecute mi se propune sa gust o combinatie “perversa” de prajitura cu fructe, cu mere, frisca, kiwi si cine mai stie ce alte nebunii.
- Nu multumesc, zic eu. Nu mananc prajituri cu fructe.
- De ce? Esti alergica.
- Nu, dar nu imi plac prajiturile cu fructe.
- De ce? Ai incercat macar?
- Nu, dar nu imi place ideea.
- Dar ce, tu mananci idei?
Profit de ocazie sa va recomand ProFM Chillout!
Misterioasa disparitie a tinerei marchize de Loria – Jose Donoso
Mazgalit de Ea Monday, September 6th, 2010“timpul s-a scurs fierbinte si umed pana cand amandurora li s-a parut ca semana cu o versiune absolut satisfacatoare a infinitului.“
Rating: 
In 
ultima vreme am citit numai carti misto!
Romanul despre care va povestesc acum a fost precum perioada de tranzitie in care ne aflam noi acum; nu ma refer la politica, ci la perioada de trecere dintre vara si toamna, care se iveste subit, e scurta, ne bulverseaza si cand a trecut ne lasa intr-o alta stare de spirit decat la inceput. Exact asa a fost pentru mine si “Misterioasa disparitie a marchizei de Loria”.
Blanca, fiica unui fost diplomat din Nicaragua, il cunoaste in Madrid pe Paquito, tanarul marchiz de Loria cu care se casatoreste dupa o foarte scurta si pasionala relatie. Casatoria in sine se dovedeste a fi insa la fel de scurta, astfel ca Blanca se vede stapana pe o avere imensa, in rivalitate cu soacra ei.
Nu va spun mai multe despre subiect ca sa nu va stric placerea de a o citi. Va mai zic insa ca mi-au placut acele cateva scene care au dus la incadrarea cartii in colectia Eroscop, pentru ca desi nu reprezinta situatii inedite, sunt reprezentate intr-un mod senzual, plin de senzatii tactile si olfactive, care se transmit si celui ce tine cartea in maini.
In rest, in roman mi-au atras atentia in mod special 2 lucruri:
Isi aveau casa in inima junglei. Acolo traisera de cand se stiau si de altfel, aceasta era singura lume pe care o cunosteau.
Pentru a se apara de animalele salbatice ce-i amenintau la fiece pas, isi construisera un gard inalt in jurul colibelor si isi duceau viata acolo, in siguranta, dar izolati complet de orice vietate.
Cu toate acestea, din cand in cand mai erau nevoiti sa iasa dupa hrana, iar fiarele salbatice le-au descoperit ascunzisul si le dadeau tarcoale zi si noapte. Pana acum nici unul nu pierise si nici nu fusese ranit, insa primejdia o simteau la fiecare pas pe care il faceau dincolo de zidurile protectoare. Era o teama constanta, ce le umplea sufletul si nu ii lasa deloc sa zambeasca sau sa vorbeasca, astfel ca singuratatea lor era dublata de linistea completa, tulburata doar de urletele pradatorilor.
De vreo doi ani, un tigru isi facuse un obicei din a da tarcoale taberei lor, asteptand acea unica clipa de neglijenta care pana acum nu se ivise. Pana intr-o zi cand…
Ma cheama Janica.
Poza e facuta in Bulgaria, la Balchik.
V-am mai zis eu si cu alte ocazii cred, spre exemplu atunci cand faceam o lista cu seriale,ca e bine sa ai blog ca sa poti nota lucrurile pe care maine le-ai uita.
Cam asa mi s-a tot intamplat mie cu melodia asta. O tot auzeam la Vibe FM dar nu reuseam sa aflu cum se cheama. Si cand mi-o venit ideea de geniu sa intru pe site-ul astora de la radio si sa o caut prin top, iata ca am gasit-o cocotata tocmai pe locul 3.
Astazi insa iar uitasem cum o cheama. Si culmea e ca uitasem si ca amgasit-o pe site-ul celor de la Vibe. Deh, e greu cu batranetea cand ai 23 de ani!!!
Eventual mi-am amintit, am intrat, am cautat-o iar si am zis sa o bag direct pe blog, care blog saracu’ oricum a fost abandonat in vara aceasta.
Dar sper ca usor usor sa intram, si eu si Razvan, intr-un ritm mai bun.
Din partea mea urmeaza cat de curand un nou post despre o carte.
But now, let the music play!
“[...] preotii intotdeauna blagoslovesc cu draga inima o masa gratuita si spun o rugaciune pentru un lucru pe care spera sa-l capete fara sa-l plateasca. In afara de ei, n-am cunoscut alti oameni care s atraiasca bine doar rugandu-se sa capete ceva, fara sa dea nimic in schimb.”
Rating:
In ultima vreme chiar am avut vreme pentru citit. Si e minunat, sincer va spun, sa stai numai cu cartea in mana o saptamana, departe de calculator.
Pe langa timp, am mai avut si norocul de a citi doar carti ce mi-au placut mult si foarte mult. Una dintre acestea este chiar Jenny, de care marturisesc ca nu auzisem.
Cu toate ca romanul este unul scurt si usor de citit, subiectul este unul cu greutate. Intr-o America a prejudecatilor, o femeie singura refuza sa cedeze presiunilor sociale.
Prin chiriasii pe care ii adaposteste in casa ei, Jenny starneste revolta societatii din mai multe puncte de vedere. O tanara ceva mai libertina, cu o viata nocturna agitata starneste probleme de morala, pe cand Lawana, o mulatra ce incearca sa isi castige existenta printre albi, aduce in discutie problema rasismului.
Incerc sa imi imaginez ce reactii a starnit acest roman in 1961 cand a aparut si care ar fi – daca exista – subiectele ce i-ar scandaliza pe oamenii anului 2010.
Ramane ca tema de gandit.
Erskine Caldwell a fost un scriitor nou pentru mine, insa i-am indragit scriitura inca de la prima pagina: e simpla, directa, concisa si fara fraze pompoase; pune degetul pe rana si aduce la iveala rautatea provenita din ignoranta, ce continua sa ne inconjoare si astazi.
