Tigrul si copilul

Isi aveau casa in inima junglei. Acolo traisera de cand se stiau si de altfel, aceasta era singura lume pe care o cunosteau.

Pentru a se apara de animalele salbatice ce-i amenintau la fiece pas, isi construisera un gard inalt in jurul colibelor si isi duceau viata acolo, in siguranta, dar izolati complet de orice vietate.

Cu toate acestea, din cand in cand mai erau nevoiti sa iasa dupa hrana, iar fiarele salbatice le-au descoperit ascunzisul si le dadeau tarcoale zi si noapte. Pana acum nici unul nu pierise si nici nu fusese ranit, insa primejdia o simteau la fiecare pas pe care il faceau dincolo de zidurile protectoare. Era o teama constanta, ce le umplea sufletul si nu ii lasa deloc sa zambeasca sau sa vorbeasca, astfel ca singuratatea lor era dublata de linistea completa, tulburata doar de urletele pradatorilor.

De vreo doi ani, un tigru isi facuse un obicei din a da tarcoale taberei lor, asteptand acea unica clipa de neglijenta care pana acum nu se ivise. Pana intr-o zi cand…

Uitandu-se dincolo de gard, copilul isi vazu bunica, iar la o distanta de cativa pasi in urma ei aparu tigrul. Inmarmurit de spaima copilul nu scose nici un tipat, doar incepu sa se agite facandu-i semn bunicii care ramasese in continuare nemiscata.

A coborat din locul de unde privea, a fugit spre poarta, s-a ridicat deasupra si din ce in ce mai agitat facea semne bunicii. Nu si-a strigat nici parintii, nici fratii, pentru ca niciodata niciunul din ei nu vorbisera si nu stia cum.

Simtind respiratia tigrului atat de aproape de ea, bunica o lua la fuga inspre poarta si ridica ochii inspre nepot. Din doua salturi tigrul era langa ea si daca ar fi deschis poarta bunicii, ar fi insemnat ca i-ar fi dat drumul si tigrului inauntru si astfel ar fi pus in primejdie si viata intregii familii. Vedea ochii batranei cum il priveau pierduti si rugatori, insa in acelasi timp femeia ii facea semn din cap sa nu cumva sa riste viata lui si a celorlalti.

Fara sa mai stea pe ganduri, caci nu mai era timp, baiatul a fugit si a luat o sulita de vanatoare si a trantit poarta larg deschisa. Cu un urlet salbatic, de care nu s-ar fi crezut capabil niciodata, a infipt varful ascutit in gatul tigrului. Cu aceeasi bestialitate a continuat sa loveasca animalul deja cazut, pana cand s-a umplut tot de sange.

Intreaga familie se adunase in prag si il priveau inmarmuriti. Bunica incepuse sa planga de spaima, iar nepotul ramasese gafaind si respirand precipitat, ca si cum ar fi vrut sa scoata pe gura toate trairile pe care pana acum le-a tinut inchise.

Si-a ridicat sulita si a fugit inspre padure urland. Nu s-a mai reintors in sanul familiei, iar acestia, ori de cate ori auzeau un tanguit de animal in apropierea casei lor, se gandeau ca este el si ca ii vegheaza din apropiere.