Arhiva pentru ‘Ce carti mai citim’

 

Vipera sugrumata – Herve Bazin

Mazgalit de Ea Thursday, February 2nd, 2012

Principiile nu sunt decat niste prejudecati de mai mari proportii, atata tot. Onorabilitatea nu e decat izbanda sociala a ipocriziei. Spontaneitatea inimii este un reflex nenorocit.

Rating: ★★★★☆ 

Acum ca a trecut deja ceva timp de cand am terminat de citit cartea, ma gandesc ca a fost o alegere destul de bizara pentru o lectura de vacanta, subiectul fiind oarecum in contrast cu sentimentul de libertate si voie buna permanenta care m-a insotit in zilele acelea insorite. Imi ramasese totusi intiparita in minte imaginea de acum un an a unui domn care a stat o zi intreaga pe un sezlong langa mine si nu si-a desprins deloc ochii din acest roman pana nu l-a dat gata. Asa ca iata-ma si pe mine anul acesta pe plaja cu “Vipera sugrumata” in brate.

Trecand peste aceasta introducere care probabil nu intereseaza pe nimeni in afara de mine, am sa trec la vorbe mai concrete privind cartea.

Cine este vipera din titlu?

(more…)

 

Nimic nou pe frontul de vest – Eric Maria Remarque

Mazgalit de Ea Wednesday, December 7th, 2011

Ce inutil e tot ce s-a scris,  tot ce s-a realizat, tot ce s-a gandit vreodata, daca asemenea lucru e totusi cu putinta! Totul trebuie sa fi fost mintit si irelevant, daca o civilizatie de milenii n-a putut impiedica varsarea acestor rauri de sange si existenta a sute de mii de carcere ale torturii. Abia in lazaret realizezi ce inseamna razboiul cu adevarat.

Rating: ★★★★★ 

A trecut prea mult timp de cand am scris ultima carte citita. Nu a fost tocmai cel mai fericit an al lecturilor mele, si cand dupa aceasta pauza ceva mai lunga am zis ca a venit vremea sa mai pun si eu mana pe o carte, mi-a fost destul de dificil sa ma decid ce anume sa aleg.

Nimic nou pe frontul de vest” nu era in frunte pe lista mea de lecturi, insa am vrut sa incep cu ceva neplanificat, despre care nu stiam nimic, sa fie ca un nou inceput cu totul de la zero.

 

Nu am citit multa literatura cu tema de razboi, asa ca inca de la primele pagini gandul mi-a zburat la romanul lui Hemingway, “Pentru cine bat clopotele“. Romanului de fata ii lipseste insa latura romantica, ceea ce il face mult mai dureros si cumva mai realist.

Paul Bäumer, naratorul si personajul principal al romanului, este un tanar neamt ce se inroleaza in armata germana odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, ajunge de pe bancile scolii direct in actiunea necrutatoare de pe front. Impreuna cu camarazii sai, Paul reprezinta imaginea unei generatii distruse, precum autorul afirma inca de la inceput: “Cartea aceasta nu vrea sa fie nici act de acuzare, nici profesiune de credinta. Reprezinta incercarea de-a relata despre o generatie care chiar daca a scapat de obuzele razboiului a fost distrusa de acesta.

(more…)

 

Cainele din Baskerville – Sir Arthur Conan Doyle

Mazgalit de Ea Thursday, July 14th, 2011

Rating: ★★★☆☆ 

Eu si Sherlock Holmes ne-am “reintalnit” anul acesta dupa experienta crimelor din Baltimore de acum ceva vreme. Atunci imi declaram dezamagirea si nici nu imi propusesem sa ii mai acord o a doua sansa, insa aceasta a venit la insistentele unei persoane dragi mie care imi recomanda cartea aceasta cu incredere. El o citise in copilarie, eu aveam sa o citesc la 24 de ani.

De data aceasta insa, experienta s-a dovedit a fi una placuta. Cartea mi-a tinut companie dimineata in drum spre birou si a reusit sa ma tina interesata.

 

Ideea sta in felul urmator: sir Henry Baskerville apeleaza la serviciile lui Sherlock Holmes pentru a-l ajuta sa elucideze misterul ce planeaza asupra familiei sale de generatii intregi. Tanarul abia mostenise o avere importanta de la unchiul sau, zvonurile fiind ca acesta fusese ucis de catre un caine fioros, care bantuia noaptea prin mlastina din jurul casei, totul fiind parte din povestea ce alcatuia blestemul acestei familii.

Impreuna cu Watson, Holmes accepta cazul pe care intr-un final bineinteles ca il rezolva. Nu va stric placerea insa dandu-va mai multe detalii, va zic doar ca mie mi-a captat interesul si ca alta data nu ma voi mai feri de aventurile detectivului Sherlock Holmes.

 

Epitaf pentru un spion – Eric Ambler

Mazgalit de Ea Thursday, June 30th, 2011

Rating: ★★★☆☆ 

Mno, a trecut atata vreme de cand am terminat de citit cartea asta, incat mi-e greu sa ma urnesc sa scriu despre ea.

Anul asta a fost ceva mai incarcat pentru mine, asa ca din pacate am avut putin timp pentru citit si de aceea am lasat deoparte ceva titluri de pe lista mea de lectura si m-am indeletnicit cu ceva politiste, mai scurte si usurele, asa cat sa imi amagesc cumva pofta de citeala.

Josef  Vadassy, personajul principal al romanului de fata, este un tip aflat in vacanta, ce ajunge sa fie obligat de Politie sa ii ajute la descoperirea si arestarea unui spion, ce ameninta interesele Frantei. Sub amenintarea ca va fi expulzat din tara, fiind ungur si neavand cetatenie, Vadassy se vede in postura omul obisnuit ce trebuie sa se comporte timp de cateva zile precum un detectiv, incercand sa afle informatii de la restul oaspetilor din hotel pe care le raporteaza periodic politiei.

Nu e un roman care sa te tina cu sufletul la gura, nu are farmecul unui caz rezolvat de Hercule Poirot sau Sherlock Holmes, dar daca vreti o lectura usoara de vacanta, atunci cand stati lungiti la plaja sub umbrela, e o alegere buna.

Eu, odata ce am terminat-o, am scotocit pe raft dupa ceva cu spirit de aventura, asa ca acum imi tine companie “Cainele din Baskerville“.

 

Pivnitele Vaticanului – Andre Gide

Mazgalit de Ea Friday, April 15th, 2011

Exista romanul si exista istoria. Critici avizati au considerat romanul ca fiind o istorie ce ar fi putut sa existe si istoria un roman care a existat. Trebuie sa recunoastem ca arta romancierului ne face, adeseori, sa dam crezare lucrurilor spuse de el, dupa cum, uneori, evenimentul real ni se pare de necrezut.

Rating: ★★★☆☆ 

V-am plictisit prea mult zilele acestea cu povesti din plimbarea mea la Roma, asa ca m-am gandit sa va plictisesc vorbindu-va despre ultima carte pe care am citit-o.

De ceva vreme aleg numai carti micute, pentru ca mi-e usor sa le iau cu mine si pentru ca oricum am putin timp liber pentru lectura. Astept sa treaca urmatoarele 2-3 luni, sa scap de disertatie si de licenta si am cateva romane serioase ce ma asteapta cuminti in bibilioteca.

Motivul pentru care m-am apucat sa citesc “Pivnitele Vaticanului” este simplu: plecam la Roma si am zis sa fiu in tema. Plus ca imi doream de mult sa iau contact cu scrierile lui Andre Gide. Mi-a placut, dar nu m-a uimit, a fost o “reteta” tipic frantuzeasca, un fel de “little black dress” a literaturii: nu da gres si nu se demodeaza niciodata.

Pe scurt, un grup de oameni ce pretind a fi fete bisericesti, raspandesc zvonul ca Papa ar fi fost tinut prizonier si ca un impostor i-a luat locul. In acest scop, se strang bani din partea credinciosilor bogati, bani ce ar trebui folositi la eliberarea Papei. Adevarul nu este insa niciodata atat de simplu…

(more…)

 

Bilant – Somerset Maugham

Mazgalit de Ea Monday, March 14th, 2011

Rating: ★★★★☆ 

Dupa cum vedeti, de data aceasta nu am mai inceput cu un citat pe care eu il consider reprezentativ pentru opera de fata. Si asta pentru ca in acest caz am facut o selectie intreaga de afirmatii demne citit si recitit si le-am organizat pe toate mai jos.

Va spun de la inceput ca aceasta carte mi-a inselat total asteptarile: mi le-a inselat insa in sensul bun, caci nu imi imaginam ca o voi citi cu atata placere.

Daca ati cochetat vreodata cu ideea de a fi scriitor, atunci cartea lui S. Maugham ar putea fi un bun ghid de inceput. Te poate speria, te poate atrage, te poate uimi prin sinceritate sau te poate ambitiona. Somerset vorbeste simplu si franc despre meseria de scriitor, despre inceputurile si esecurile sale si despre avatanjele, dar si responsabilitatile ce vin odata cu succesul.

Nu mai lungesc vorbaria si va las direct cu citatele:

(more…)

 

Dublu limbaj – William Golding

Mazgalit de Ea Saturday, February 19th, 2011

“Oamenii nu investesc in tine, ci in adevar.”

Rating: ★★★☆☆ 

Inceputul acestui an a fost sarac pentru mine in materie de lecturi. Agitatia sesiunii si oboseala acumulata m-au facut sa ma tin departe de cartile mele ceva vreme.

Am reluat insa seria lecturilor cu un volum de mici dimensiuni, pe care il tot amanasem de mult timp. E vorba bineinteles despre “Dublu limbaj”, romanul pe care W. Golding nu a apucat sa il termine inainte de a muri si care a fost publicat pentru prima data in 1995, la 2 ani de la moartea autorului sau.

(more…)

 

Cutia cu bomboane otravite – Anthony Berkeley

Mazgalit de Ea Sunday, December 19th, 2010

“Memoria publica este, dupa cum se stie, extraordinar de trecatoare, dar prejudecatile publice sunt, in egala masura, extraordinar de durabile.”

Rating: ★★★½☆ 

A trecut o saptamana  de cand am terminat de citit cartea si eu abia m-am urnit sa scriu ceva despre ea. Si nu-i vina ei saracuta, ca mi-a placut.

Eu nu ma prea dau in vant dupa romane politiste, dar aceasta a venit cu o recomandare  la mine, asa ca am bagat-o in fata altora de pe lista de lecturi.

Iata despre ce e vorba: in societatea buna a Londrei are loc o crima neasteptata. Doamna Bendix moare otravita, mancand bomboane dintr-o cutie primita cadou de la sotul sau, care la randul sau o primeste de la o cunostinta de la club, care -asa cum va imaginati dja – a primit-o prin posta din partea unei cunoscute firme de bomboane.

Cum Politia nu reuseste sa descopere criminalul, in scena intra grupul de “criminalisti” condus de Roger Sheringham, oameni pasionati de criminalistica ce hotarasc sa se implice de aceasta data in rezolvarea unui caz real.

Romanul consta asadar in expunerea a 6 teorii diferite privind asasinatul, fiecare avand o persoana diferita pe post de acuzat si o logica bine inchegata in spate. De fiecare data insa, noul vorbitor reuseste sa zdruncine teoria predecesorului, asa ca ramane de vazut care va fi rezolvarea acceptata drept adevarata in final.

Eu recunosc ca prima teorie formulata de mine a fost una gresita, insa a doua a fost cea corecta. Cred ca o sa incep sa mai strecor din cand in cand printre lecturile mele si cate un roman politist, pentru ca mi se pare incitant sa creezi teorii si sa incerci sa intuiesti alibiuri, motive si dovezi.

Astept pareri daca ati citit deja cartea sau recomandari de alte romane politiste pe care as putea sa le mai incerc(am mai citit pana acum doar Crima in Orient Express  – Agatha Christie si Trilogie in alb: Trandafirul Alb, Pescăruşul alb, Îngerul Alb – Constantin Chirita).

 

Femeie goala, femeie neagra – Calixthe Beyala

Mazgalit de Ea Friday, December 3rd, 2010

“Stiu ca toata lumea este capabila sa spuna si sa faca tot felul de lucruri, chiar dintre cele mai nebune, de indata ce sunt cerute de persoana care poseda cheile bunei noastre stari financiare, sexuale si psihologice.

Rating: ★★½☆☆ 

Am vrut sa ma plimb prin Africa,  sa ii cunosc putin din senzualitate si sa ii descopar farmecele. De-asta am ales romanul de fata, care nu a fost totusi ceea ce ma asteptam.

Irene, tanara protagonista a romanului este cel putin atipica pentru rolul in care este “distribuita”: ea nu numai ca nu castiga simpatia cititorului pe durata lecturii, ci dimpotriva, are un caracter antipatic, care o face sa fie nesuferita.

Cleptomana si dornica de placeri senzuale, cam asta ar fi pe scurt descrierea acestei fete misterioase, care crede ca prin oferirea trupului sau poate vindeca oamenii si le poate schimba viata.

Cred ca autoarea a vrut sa socheze un pic lumea occidentala, vorbind despre jungla din orase, unde oamenii se lupta zi de zi pentru supravietuire, precum niste fiare salbatice. Pe mine totusi nu m-a convins si romanul mi-a parut a fi rodul imaginatiei unei adolescente rebele, care incearca cu tot dinadinsul sa sparga tiparele si sa remarce astfel.

Nu pot spune insa nici ca nu mi-a placut deloc. Mai degraba va invit sa o cititi si voi si sa va intoarceti apoi aici cu pareri noi. Iar daca vreti un mic sfat de la mine, iata-l: nu-i o lectura tocmai buna de sarbatori; mai asteptati pana in ianuarie, cand se va potrivi de minune cu gerul diminetilor inghetate s posomorate de dupa vacanta.

 

Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence

Mazgalit de Ea Saturday, November 13th, 2010

Constance statea complet nemiscata, dar  treaza. Trupul insa, ii adormise sub greutatea bratului care se lasase peste ea. Numai mintea, ca o mica stea a constiintei, licarea slab si se minuna. Bratul lui o traversa, sanul ii era adapostit in mana lui, era incercuita si ingradita de barbatul adormit. Deci asta insemna sa fii sotie! Cat de adanc facuuse din ea o sotie, chiar pentru o singura noapte!

Rating: ★★★☆☆ 

Auzisem atat de multe despre “Amantul doamnei Chatterley”, incat poate ca am avut asteptari prea mari.

Cert e ca mi-au trebuit cateva zile sa gasesc acea tragere de inima pentru a scrie pe blog aceste randuri in care va spun ca, dupa umila mea parere, romanul este unul bunicel, insa nu extraordinar.

In primul rand titlul pe mine m-a dus cu gandul la un personaj principal masculin, misterios tocmai din cauza faptului ca nu ii este “rostit” numele. Nu m-am gandit insa ca personajul principal va fi femeia, tocmai pentru ca barbatul este definit in raport cu ea: este amantul doamnei Chatterley si nu amanta domnului Parkin.

Constance Chatterley este o tanara lady al carei sot ramane invalid in urma razboiului, de aici incepand drama conjugala a cuplului. Constance se vede in ipostaza de “sotie-calugarita”, privata fiind de placerile trupului din cauza conditiei sotului sau Clifford.

Impulsionata chiar de Clifford sa se bucure de aceasta latura a vietii impreuna cu un alt barbat, Constance ajunge sa se implice intr-o relatie cu Oliver Parkin, paznicul de vanatoare de pe  domeniul unde locuia. (more…)