Azi Blog42 implineste un anisor!
Cu toate ca l-am neglijat in ultima vreme, aceasta zi nu putea sa treaca asa neobservata! Si pentru ca nu sunt multe de spus, o sa va las linkurile de la primele noastre posturi pe blog:
al meu : Bautura tine de foame?
al lui Razvan: Animal de companie mai special ( da stiu, a fost atat de mult de citit incat v-ati plictisit 
)
Anyhow, acesta fuse al 450-lea post de pe tanarul nostru blog!
N-am mai lipsiti niciodata atat de mult de pe blog. Inainte deschideam admin-ul de cateva ori pe zi, scriam aproape zilnic sau macar odata la 2-3 zile, si acum…
Acum scriu doar din dorinta de a o face, nu pentru ca as avea ceva de spus. Dar sper sa imi revin curand si sa fac cumva incat sa am mai mult timp liberi si sa nu mai fiu asa obosita.
Voiam doar sa va spun ca asta este deja a 2-a saptamana de cand “prestez” si eu diverse chestii pe la revista Ambition. Si am stat acolo cam de dimineata pana seara, dar merita, pentru ca saptamana viitoare o sa apara noul numar al revistei si o sa fie unul foarte bun (dupa parerea mea). Si asta nu datorita mie, pentru ca eu nu am avut o contributie atat de mare, ci datorita muncii de echipa, caci la mai multe articole s-a lucrat in echipa si o sa le vedeti in curand si pe site.
Iar daca intrati pe site-ul sau blogul Ambition si sesizati probleme, bug-uri sau alte nebunii sa ma trageti de urechi pe mail, pe twitter, pe unde apucati voi!
Iar acum va las dragilor 5-6 oameni care mai cititi ce scriu eu aici. Astazi ma duc la party in club! Eu care niciodata nu merg in club. Dar despre experienta asta promit sa va povestesc in zilele care urmeaza…
Stateam eu asta seara asa si ma gandeam ce as vrea sa fac anul asta. Si mi-am propus iarasi sa ajung la Timisoara si Cluj cu scopul principal de a vedea Gradinile Zoologice. Na, call me crazy, dar eu asta vreau!
Si-atunci m-am gandit eu ca nu v-am spus destule despre Gradina Zoologica din Praga (care apropo, a fost unul dintre principalele motive pentru care mi-am dorit sa ajung acolo). De fapt nu ar fi multe de spus, ci de aratat. Pentru ca ma gandesc ca sunt destui care ajung pe acolo si e pacat sa nu stie ca exista o gradina asa frumoasa, care chiar merita vizitata. Daca vrei sa vezi tot iti trebuiesc minim 5-6 ore.
Si inca ceva: Gradina Zoologica din Praga se afla undeva in top 5 cele mai frumoase Gradini Zoologice din Europa si totodata si printre cele mai frumoase din lume, in ciuda faptul ca este destul de mica, pe langa altele.
Si acum, pozele:
Ei bine, stiti ca am facut eu un post in care am enumerat mai mult de 10 melodii ale celor de la Roxette, explicand si momentul sau starea in care imi place sa le ascult?
Iata ca a venit vremea sa fac acelasi lucru , folosindu-ma de data aceasta de … pantofi. Sa incepem.
1. I-as purta intr-o zi de toamna, la o tinuta business clasica
2. Pe astia i-as purta intr-o seara de vara, la o cina romantica, undeva intr-o vacanta exotica la mare.
3. In momentele mele de rebeliune, as incalta perechea asta de pantofi, cu o tinuta mai rock, o geaca de piele si un maieu alb si as iesi sa ma plimb singura pe strazi.
4. Pantofii astia i-as purta cand as iesi la o barfa seara cu prietenele mele.
5. Cizmele astea le-as purta … in dormitor 
6. Replica a pantofilor de la numarul 1, pe acestia argintii i-as purta seara la o cina de afaceri.(mare afacerista eu)
7. Roz bonbonii astia i-as purta la o petrecere intre prieteni.
8. Sandalutele astea le-as purta la nunta primei prietene de ale mele care o sa se marite. Cand o sa fiu domnisoara de onoare deci.
9. La un bal mascat, m-as deghiza intr-un sexy Frankenstein feminin si as purta pantofii astia.
10. Iar pantofiorii astia roz cu pene… ei bine… incaltata cu pantofii astia m-as marita!
Le invit pe domnisoare sa isi spuna parerile + sa lase linkuri cu poze cu pantofi la care viseaza, iar de la domni presupun ca astept… critici .
Continuarea visului de aici …
Si cum ziceam, se auzea o voce de barbat dintr-un seif pe care nu-l bagase nimeni in seama pana atunci.Usa se deschise in mod magic si din el a aparut nimeni altul decat… Mihai Bendeac. El saracul se uita derutat in jur, in timp ce femeile au sarit pe el, uitand de tot de situatia in care ne aflam.
Si din momentul acesta a inceput masacrul.Din podea au aparut un fel de catuse care au prins picioarele catorva femei care au cazut tot in niste tepi iesiti din marmura, mana unei alte femei a fost prinsa de o masa de-a lungul careia a inceput sa functioneze un fierastrau care i-a taiat bratul, iar o alta care batea cu pumnii de disperare in peretele de sticla a ramas lipita de acesta si urla de durere in timp ce acesta se incalzea din ce in ce mai tare…
Numai eu si Bendeac ramasesem nevatamati.
Imi mai amintesc doar ca vocea aceea ne-a spus ca pentru noi a lasat la sfarsit ce e era mai rau si-mi amintesc ca vedeam oamenii din afara cum se uitau ingroziti la spectacolul sangeros, fara a putea face ceva.
Si cand m-am trezit…era dimineata si nu aveam nici o zgarietura.
Parca seamana cu Saw…zic eu.Si eu care voiam sa vad zilele astea si Saw VI.
Seria viselor asasino-stiintifico-fantastice continua. Sa va spun ce mi-a mai mintea in noaptea trecuta:
Se facea ca ma duceam la mama la serviciu. Cladire mare, lume multa, in principiu numai de sex feminin, discriminare pe partea barbatoreasca. Si intru eu vesela cum intru de obicei, cu ochelarii de soare pe nas, de zici ca-s o diva de la Hollywood si numa’ covorul rosu imi mai lipseste.
Si nici nu fac bine 2 pasi inauntru si ma opresc ca vad ceva suspect. Un fel cusca de sticla ( cam cum sunt in unele localuri pentru fumatori) incepea fix in mijlocul holului imens si pana intr-unul din pereti. Cateva cucoane mai curioase de fel, ca si mine de altfel, se plimbau inauntru cand … pac! se inchide usa! Noi nici nu ne stresam la inceput, erau o gramada de jucarele si prostii pe acolo si nu stiam cine le-a adus. Asta pana incearca una sa deschida usa ca avea fata nevoie sa mearga la Camera Domnisoarelor ( Lady’s Room). Si vede ca nu poate sa o deschida si o alerteaza pe cea de langa ea. Cea de langa ea incearca sa deschida si la fel .
Se creeaza panica. 15-20 de femei inchise intr-un glob de sticla. Gardienii vin si incearca sa deschida, dar nu pot. Par si ei mirati si nu stiu de unde a aparut ciudata incapere din sticla. Se strang o gramada de curiosi, care se amuza de nenorocirea noastra. Deodata din niste difuzoare amplasate pe perete, se aude o voce masculina: ” V-au ajuns atatia ani de suprematie in Administratie. M-am saturat sa stau la ghisee sa ma rog de voi, sa ma cert si sa va vad cum imi spuneti cu un zambet cretin: ‘ Nu se poate, asa e sistemul.’ Sa vedeti voi azi ce sistem am pregatit eu pentru voi.”
Haos. Femeile tipa si incep sa bata in geam sa il sparga. Se aude iar vocea:
- Fetito eu nu stiu tu ce ai cautat sa intri aici. Tu nu ai fost chemata, ca si ele. Dar acum o sa platesti pentru curiozitatea ta.
M-am prins ca era vorba de mine, pentru ca toate cucoanele se uitau inspre ‘intrusa’ de mine. Nu au avut insa timp sa comenteze nimic, pentru ca in momentul acela a inceput sa se auda o voce de barbat care venea dintr-un fel de seif aflat intr-un colt si care era inchis….
…restul va povestesc mai tarziu sau maine, ca acum ma duc sa invat
In drumul meu inspre metrou, se intampla sa trec prin ‘taramul’ in care cu 20 de lei poti sa iei de mancare + imbracaminte de iti vine sa te miri ce noroc a dat peste tine.
“8 banane la 5 lei, 8 la 5 leeeeei“, se aud mai multe voci de femeie in cor. Cand te uiti le vezi cu ciorchinii de banane in fata, pe gerul de afara,parca ti-ai dori sa fi si tu acolo in tara de unde vin ele ( bananele adica) – si nu ma refer la Turcia.
- 6 perechi de ciorapi Cocolino la 10 lei avem! ciorapi Cocolino aveeeeem!
Asta e aude 2 m mai incolo, de la un barbat care are in brate doar sosete flausate. Ma miram eu ce-s aia ciorapi Cocolino.
La o distanta si mai mica de acesta, e un alt barbat care de data aceasta spune pe un ton foarte scazut:
- Telefoane, cartele, incarcatoare! Telefoane avem daca doriti.
Si toata insiruirea se sfarseste cu femeia in varsta care vindea in fata gurii de metrou ananasi cu 2 lei si baiatul cu fesul tras pe ochi care face concurenta corului de femei, cu o oferta imbatabila: ” 10 banane la 5 lei“.
Da. Stau in Berceni.
Stiti ca v-am mai povestit eu visele mele. Mai ales cele bizare. Iata inca unul avut azi-noapte:
Se facea ca eram in Giurgiu, la parinti. Iesisem in oras cu fetele in oras, lasasem masina parcara si am plecat sa ne vedem de ale noastre. La intoarcerea acasa, eram singura in parcare, fetele nu stiu unde disparusera. De departe vad niste barbati care aveau un conflict si am stat putin pe ganduri. Unul dintre ei avea masina chiar in dreptul masinii mele si era cam nasol sa ii cer sa ma lase sa plec, in timp ce el era ocupat sa il ameninte pe cel cu care se certa.
Si am asteptat eu nitel, pana cand barbatul respectiv m-a vazut si m-a intrebat ce vreau. Eu am spus ca vreau sa plec, si fara a spune nimic mi-a facut loc sa ies cu masina. Am ajuns acasa si nu am spus nimic nimanui, pana cand tata mi-a zis ca a vazut la stiri ca a avut loc o crima in orasul nostru si un barbat a fost omorat azi noapte si ciopartit.
Atunci, tot fara a spune nimic nimanui, am spus ‘la revedere’ si-am plecat la Bucuresti. Dupa cateva zile in care am stat cu frica in san, ma aflam intr-un local si fix atunci m-am hotarat sa le spun parintilor mei despre intamplarea din noaptea aceea, intr-o conversatie telefonica. Nu stiu cum s-a facut ca fix barbatul acela se afla in preajma , care oricum era venit in Bucuresti ca sa ma caute.
Si… bineinteles ca am fost rapita. Deja ma gandeam cum o sa ajung si eu taiata bucatele intr-o punga de plastic, cand omul imi zice:
- Sti sa canti?
Eu, balbaindu-ma de frica:
- Nu … nu stiu.
- Pacat. Daca stiai sa canti poate scapai cu viata.
- Pot sa incerc, am zis eu cam fara glas.
Si omul a venit atunci langa mine , a intins bratul drept in fata ( Hitler style) si m-a indemnat sa fac la fel. A inceput sa cante “Desteapta-te romane” , iar eu trebuia sa il acompaniez.
” Criminal patriot”, ma gandeam eu in timp ce mormaiam mai mult decat cantam, pentru ca nu stiam versurile.
Cert e ca… m-am trezit inainte de a se termina imnul. Si ma bucur, caci n-as fi vrut sa aflu finalul unui asa vis.
Week-end placut!
Nu stiu cati dintre voi stiti asta, insa eu am o relatie de lunga durata cu cineva, care de putin timp s-a transformat in ceva mult mai serios. Ne-am mutat impreuna.
Cand am facut acest anunt cunoscutilor nostri, mai toti au zambiti si au spus: N-aveti nici o sansa, in mai putin de o luna va scoateti ochii si o sa vreti sa va mutati separat. Au trecut aproape 4 luni si va spun sincer ca mutarea aceasta a fost o decizie cat se poate de benefica pentru relatia noastra.
Daca inainte ne certam din toate nimicurile si prostiile, acum discutiile noastre in contradictoriu au ca tema intrebarea:” Cine spala vasele azi? “. Dar si aceasta discutie apare destul de rar. Cine plateste internetul? Daca nu am reusit sa ne hotaram cine bate drumul pana acolo, am mers impreuna.
Mutatul acesta impreuna are insa si multe parti distractive. Se intampla sa mai pierdem serile stand de vorba la un pahar de vin, sau uitandu-ne la un film , barfind sau iesind undeva afara hodoronc-tronc ca asa ni s-a pus noua pata. In plus cand eu am fost “sechestrata” in scara blocului de un catel care se adapostea acolo si insista sa intre in lift cu mine, a fost suficient un simplu telefon si in numai 1 minut am fost “recuperata” din ghearele agresorului care dadea vesel din coada.
Ideea e ca … n-ai de unde sa sti pana nu incerci. Si eu le-as dori tututor care fac pasul acesta sa le fie macar la fel de bine cum ne e noua. In masura in care se poate. Nu-i asa Ruxi?
*Ruxi este verisoara mea, iar eu sunt surioara ei. Asa este de cand suntem mici. ( n-am gresit timpul verbului, caci noi inca suntem mici)
LE: Pentru ca am vazut ca am fost inteleasa gresit, probabil datorita exprimarii mele, spun clar si raspicat aici ca persoana cu care locuiesc este chiar Ruxi, verisoara mea, si ca e vorba chiar de viata noastra in doi…sau doua daca vreti sa ii spuneti asa.
…din 2010 ( stiu ce an e )
Primiti de mine si Ruxi de la matusica “cea rea”, care de fapt nu mai e asa de rea.