Ca tot omul ajuns la o varsta respectabila ma mai apuca si pe mine nostalgiile cateodata si cheful de povestit amintiri din copilarie. Ei bine de data aceasta nu-s tocmai din vremurile cele indepartae ci sunt amintiri ceva mai recente, din primii ani de facultate.
Pai se facea ca eram anul I, semestrul 2 si inca mai speram ca Facultatea de Marketing pe care o urmam avea sa imi puna cumva mintea la contributie si sa imi munceasca creativitatea. Asa se face ca auzind ca avem ca tema sa ne alegem un produs care ne place si sa il promovam NOI cumva, eu am plecat entuziasta acasa, plina de idei, numa’ ca pana cu o seara inainte de prezentarea proiectului am uitat cu totul despre el.
Si iata-ma disperata, in criza de timp, nestiind ce anume sa promovez si cum!
“No need to panic”, mi-am zis, mai ales ca aveam cu mine 2 ajutoare de nadejde. Sa le zicem G si R. Si cum eu eram pe vremea aceea fatuca maxim preocupata de imaginea ei, am zis sa promovez un ruj.
Si incepem scenariul direct: facem un spot video pentru TV. Nu ne gandeam pe vremea aia la strategii, obiective si alte prostii de genul asta. Facem clipul direct, noua ni se cerusera idei, creativitate.
Ma imbrac frumos ca o lady de reclama si incepem: eu pe un scaun in fata oglinzii, imi aranjez ultimele fire de par rebele, imi dau cu un strop din parfumul cu sticluta ROSIE si apoi ma dau pe buze cu rujul ROSU. Arunc o ultima privire in oglinda, pe fata imi apare un zambet de satisfactie, ma ridic de pe scaun, imi iau poseta ROSIE si ea si fac cativa pasi incat sa mi se vada pantofii ROSII si ei. Finalul apoteotic ma avea pe mine in toata splendoarea mea, executand o pirueta.
Au fost multe “duble” pana sa iasa ceva ce noi am considerat decent la acel moment si apoi a inceput chinul editarii video, desi termenul de editare video e prea pompos pentru ce am facut noi. Am reusit doar sa punem o melodie pe funda si adaugam la final o imagine in care scriam numele produsului si gasisem si un slogan.
Ei si bine dimineata si dupa o noapte aproape nedormita, in care filmasem de zeci de ori, ne straduisem sa facem ceva frumos si CREATIV, ajung la facultate sa prezint proiectul. Incepem in ordine alfabetica si constat cu dezamagire ca toti colegii mei adusesera doar hartii insirate pe o coala de hartie sau lucruri scrise in powerpoint cu imagine luate de pe Google. Ce se intamplase cu faptul ca trebuia sa promovam NOI cumva produsul respectiv?
Cand a venit si randul meu stateam cu CD-ul in mana pe care aveam munca noastra de o noapte. Si am preferat sa spun ca am uitat de proiect si sa cer o amanare de o saptamana pentru a prezenta.
Cam atunci s-a dus entuziasmnul pentru facultatea pe care o urmam.
Si totusi mi-a ramas o foarte placuta amintire a acelei seri in care eu, G si R ne-am straduit sa facem ceva frumos si creativ, daaa?
PS: Daca gasesc acel video o sa il arat tuturor, chiar si 4 ani mai tarziu. Macar atat merita si entuziasmul nostru.
)