Aprecierea blondei: ★★★★★ 

In ultima vreme chiar am avut vreme pentru citit. Si e minunat, sincer va spun, sa stai numai cu cartea in mana o saptamana, departe de calculator.

Pe langa timp, am mai avut si norocul de a citi doar carti ce mi-au placut mult si foarte mult. Una dintre acestea este chiar Jenny, de care marturisesc ca nu auzisem.

Cu toate ca romanul este unul scurt si usor de citit, subiectul este unul cu greutate. Intr-o America a prejudecatilor, o femeie singura refuza sa cedeze presiunilor sociale.

Prin chiriasii pe care ii adaposteste in casa ei, Jenny starneste revolta societatii din mai multe puncte de vedere. O tanara ceva mai libertina, cu o viata nocturna agitata starneste probleme de morala, pe cand Lawana, o mulatra ce incearca sa isi castige existenta printre albi, aduce in discutie problema rasismului.

Incerc sa imi imaginez ce reactii a starnit acest roman in 1961 cand a aparut si care ar fi – daca exista – subiectele ce i-ar scandaliza pe oamenii anului 2010.

Ramane ca tema de gandit.

Erskine Caldwell a fost un scriitor nou pentru mine, insa i-am indragit scriitura inca de la prima pagina: e simpla, directa, concisa si fara fraze pompoase; pune degetul pe rana si aduce la iveala rautatea provenita din ignoranta, ce continua sa ne inconjoare si astazi.

Aprecierea blondei: ★★★★☆ 

DA! Acel Casanova de care am auzit cu totii!

Marele cuceritor, amantul ideal la care toate femeile viseaza in secret si pe care totii barbatii il detesta (atunci cand in secret nu isi doresc si ei sa fie un fel de Casanova).

Cam asta e imaginea pe care o are acest personaj astazi, cu toate ca mai nimeni nu stie cu adevarat ceva despre viata sa.

Casanova omul, cel pe care ajungem sa-l cunoastem pe masura ce-l “ascultam” povestindu-si  viata, este totusi mai mult decat un cuceritor de inimi. Marturiseste ca a dus o viata plina de aventuri, insa acestea nu se rezuma doar la cele amoroase.

Cred ca mi-a picat la fix aceasta carte, intr-o perioada in care oricum am petrecut putin timp la calculator, fara internet, fara a fi contectata la lumea cu care  sunt obisnuita si intorcandu-ma in timp cu mai bine de doua secole in urma.

Citind aceste – lungi – memorii si observand unele situatii, ma gandeam ca oricat am evolua in unele privinte, exista si lucruri care vor ramane neschimbate: acel instinct al femeii de a nu ceda prea usor si acea dorinta sporita barbatului care este refuzat.

A fost o poveste frumoasa, ideala de citit intr-o zi insorita de vara.

Din cate am inteles de la diverse persoane, tipul avand intre 20 – 24ani ar fi stat sa fumeze o tigare inainte, a luat o gura de suc, si-a facut avant si hop in apa.

Chiar am ramas complet marcat si nu de gestul tipului (ca nu voi intelege niciodata ), ci la gandul ca parintii acelui copil vor primi un telefon si vor afla aceasta veste. Deci cred ca este o trauma prin care nu trebuie sa treaca nici un parinte in viata. Mai ales cand e vorba de copilul sau.

Aprecierea blondei: ★★★★☆ 

La fel ca si pe Tomata cu scufita si pe  mine m-a convins sa citesc aceasta carte acum tot citatul de pe coperta 4, pe care il  puteti citi si voi mai sus in italic.

Desi auzisem de autor, nu eram deloc familiarizata cu operele lui si trebuie sa recunosc ca acest prim roman al sau care a ajuns in mainile mele, a fost mai mult decat ma asteptam.

Ceea ce simt ca trebuie sa spun in primul rand, e ca de la bun inceput si pana la final, cartea mi-a transmis spiritul autentic al literaturii franceze, la fel ca alte romane printre care se numara Rosu si negru, Dama cu camelii,  Manon Lescaut si mai sunt multe.

Povestea are 2 parti, ce reprezinta de fapt 2 perspective ale aceleiasi povesti: prima parte prezinta o scrisoare a lui Phillipe catre Isabelle, in care ii vorbeste despre copilaria sa si despre casatoria cu Odile. Nu ni se spune nimic despre identitatea acestei Isabelle si sunt momente in care cititorul poate sa uite lejer ca citeste o destainuire pe care Phillipe o face acestei femei anonime.

Scrisoarea aceasta poate fi vazuta insa usor si ca un monolog interior, un fel de introspectie pe care autorul o face, mai mult pentru sine decat pentru a o lamuri pe destinatara sa. Phillipe vorbeste despre relatia sa cu Odile inca de la inceputuri, punand insa accentul pe acel aspect care a zdruncinat relatia lor: gelozia.

Partea a 2-a capata vocea lui Isabelle si din acest moment sunt clarificate multe nelamuriri si romanul devine oarecum previzibil. Cu toate acestea e una din cele mai placute lecturi din ultima vreme si v-o recomand si voua.

Cu aceasta ocazie va atrag atentia si asupra colectiei Carte de Buzunar de la Jurnalul National. Apare lunea, costa numai 6 RON si sunt niste titluri pe care nu le gasesti prea usor in rest la noi, iar acesta nu poate fi decat un lucru bun si de apreciat.

Spor la citit!

In timp ce ea se distra la Liberty Parade, eu eram pe meleagurile patriei, mai exact Sighisoara, la festivalul medieval.

Sincer sa fiu, a fost prima data cand am ajuns prin acea zona, mai ales la festival si sincer am ramas placut impresionat.

Cand am ajuns, ma asteptam sa fie agitatie, lume pe strada (mai ales cei in varsta ca ei sunt de fel mai matinali) dar nimic. La ora 6 nu era nici babau.Defapt mint ne-am intalnit cu 2 tipi, englezi cred, care se sprijineau unul de gatul celuilalt, cantand si mergand agale dar tot odata confuzi pe strazile Sighisoarei. Ne-au intrebat “Where is the gara?” Desigur, ca in secunda doi m-a bufnit rasul (sorry dar nu m-am putut abtine), dar am apreciat ca a facut tot posibilul sa pronunte cuvantul in limba romana (la cat de ametiti erau, va dati seama cum a sunat).

Dupa ce le-am spus noi incotro sa o ia, ne-am gandit ca era momentul sa ne hotaram si noi totusi unde vom sta. (Precizez ca am fost cu cortul si cautam un camping).Dupa aproximativ 1 ora de discuti, am ajuns la concluzia ca vom urca undeva sus pe deal la vila “Franka”.Deoarece locul in care era plasata aceasta era superb.

Singura noastra posibilitate de a ajunge acolo era cu taxiul sau pe jos, dar faceam destul de mult pana sus.Bun, zis si facut, am luat taxiul si hop sus pe deal la vila.Cum am ajuns acolo am facut ochii cat cepele si nu imi venea sa cred, nu ma asteptam sa fie atat de frumos.

A trebuit sa asteptam de la ora 7 pana la ora 9 pe cineva ca nu era nimeni la receptie pentru a putea amplasa cortul; nu ca nu am fi putut sa o facem si fara sa ne cazam intai dar am zis sa nu parem nesimtit si mai bine sa asteptam. S-a facut ora 9, am aplasat noi cortul, am baut o cafea la bar sa ne revenim putin si hop am fugit spre cetate… In drum spre cetate o gramada de intrebari si ganduri, despre cum o sa fie, se zvarcoleau in capsoarele noastre asta pana am ajuns la baza unor scari care duceau spre cetate, unde dintr-o data ni s-a taiat filmul. Ridicand eu usor capul, scarile parca nu se mai terminau, atunci mi-am zis “Frate, pana ajung eu sus, clar vreau acasa” dar,curiozitatea de a afla ce se se intampla dincolo de aceste scari nu imi dadea pace. Asa ca mi-am tras doua palme ,1 sut in fund (toatea acestea la figurat desigur) si am inceput sa topai pe scari ca un copil care da de o jucarie noua. Desigur dupa primele 3 trepte am inceput sa gafai si ma gandeam “oare cate pachete de tigari am dat afara”si la cat de fresh erau plamanii mei.

Dupa 15 min, am reusit si eu sa ajung la cetate. Ce sa va zic, foarte frumos. Tipi de la intrare ne-au dat programul pentru ziua respectiva, pe care am incercat sa il urmam dar nu prea am gasit toate acele pucte (nu le-am gasit la timp ca intr-un final le gasiseram noi).Pana pe la ora 18.00 am stat si am admirat toata cetatea, toate, printesele, toti cavalerii sau diversele standuri care erau amplasate cu cadouri si nu numai. In diferite locuri erau foarte misto amenajate corturi cu diverse tabere de cavaleri. Ce m-a impresionat cel mai mult este felul cum se luptau. Tipi aia chiar isi luau treaba in serios. Dadeau nu gluma; mai ales ca toate armele, uneltele, imbracamintea, toate erau facute din fier destul de dur. (Sincer ma asteptam ca toate sa fi fost facute din tabla sau ceva sa imite).

Pe la ora 18.00 deja eram rupt de oboseala, dar am tras de mine, deoarece la acea ora urma o pisa de teatru in care unu din roluri era jucat de o amica. Piesa se intituleaza “Ah, iubirea” si este o comedie ce o recomand tuturor.

Imediat cum s-a terminat piesa de teatru a inceput o ploaie torentiala. Desigur ca am rupt-o la fuga spre vila. Cum am ajuns ia ghiciti? in cort ne trasesem piscina..ce pana noastra

Dupa ce ne-am balacit putin incercand sa scoatem apa din cort, am reusit sa il punem sub un copac mai maricel apoi dupa ce ne-am mai fatait prin preajma vilei, admirand padurea si privelistea Sighisoarei, desigur somn de voie, eram rupt de oboseala.

Urmatoarea zi am vizitat cetatea din nou si imprejmuirile iar apoi am plecat spre Bucuresti.

In mare parte (de parca am scris putin), asta a fost prima mea experienta la Sighisoara si la festivalul medieval.

Mai jos aveti cateva poze cu ce am vazut pe acolo.

NJOY!

Si-am fost si va zic sincer: NU mi-a placut. Deloc.

Balamuc mare, pusti cu prea mult alcool la bord si prea multe ierburi fumate. In plus, eu bag mana in foc ca jumate’ din cei prezenti pe plaja, in timpul lor liber asculta manele si nu Above & Beyond.

Va las si eu mai jos cateva poze si ce am filmat eu cat am stat acolo.

Ce mi s-a parut cel mai comic a fost faptul ca la 200 de m de Liberty Parade avea loc un alt concert: Gheorghe Gheorghiu. Culmea tupeului frate, tu cu 2 boxe, sa incerci sa tii piept celor de la Liberty.

Cam atat am avut de zis.

Cred ca astfel de exemple ar trebui prezentate si in scolile noastre, pentru ca ar reprezenta un exercitiu de logica foarte bun pentru copiii care acum sunt invatati sa primeasca totul de-a gata din partea calculatoarelor.

La multi ani Scobitoarea (geloasa)!