E oficial! M-am tzicnit!
Dupa ce zilele trecute am facut briose, azi am zis sa incerc tiramisu. Din nou de la Dr Oetker nu va faceti altfel de idei. Deja le fac reclama, as merita cel putin o savaraina.
Daca zilele trecute cu briosele lucrurile au mers struna, azi a fost ceva mai dificil. Am masurat 5 tavi pana am gasit una potrivita, am incercat sa fac sectiune intr-o foaie subtire cat cat un deget ca nu am inteles ce inseamna sa o tai pe verticala, cu mixerul am reusit sa imprastii crema pe pereti, canapea si tricoul mamei mele ( scuze mami 
) , plus ca degeaba m-am straduit eu sa insiropez foilea alea cu tot siropul care a iesit pentru ca a fost fizic sau chimic imposibil. Chimic cred, dar nu-s sigura, asa ca sa-mi fie cu iertare ca-s blonda.
Inca nu am gustat din prajitura ca am pus-o 2 ore la frigider si m-am grabit sa pun postul. Insa asta chiar a fost prajitura muncita, atat de mine cat si de mama: eu m-am ocupat cu murdaritul vaselor, iar ea cu spalatul. Altfel probabil bucataria ar fi devenit neincapatoare.
Asadar iata mai jos pozele si revin mai tarziu cu un later edit in privinta gustului.
LE: Deci da , uitasem de promisiune. Asadar tin sa va informez ca in ciuda aspectului nu tocmai senzational, tiramisu al meu are un gust foarte bun, delicios si sa nu spuneti ca ma laud ca n-aveti dreptate! Sunteti doar invidiosi si pofticiosi ! 
