Mazgalituri cu tag-ul ‘amintiri din copilarie’

 

Gandacelul

Mazgalit de Ea Sunday, December 27th, 2009

Din seria poeziilor triste ale copilariei mele, va prezint in continuare Gandacelul. Ce-am mai plans imaginandu-mi cruda scena descrisa in versuri, nici nu pot sa va spun in cuvinte. Si acum se pare ca degeaba am crescut, ca ma intristez la fel cand o citesc.

Gandacelul – Elena Farago

-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

 

Masinuteeeeee

Mazgalit de Ea Sunday, December 20th, 2009

Desi-s eu fata si de ceva vreme sunt si blonda ( la par numa’), cand eram mica , dar mica de tot, ma pasionau mai mult masinutele decat papusile. A venit apoi si perioada Barbie, dar aia a trecut si pasiunea pentru masini a ramas, de data asta in marime naturala insa.

Acum am gasit o parte din colectia mea de masinuta pe care le-am strans impreuna cu tatal meu.Multe dintre ele sunt intr-o stare jalnica pentru ca nu am mai avut grija de ele.Mai am o multime care sunt intr-o cutie undeva si mi-e si frica sa ma gandesc cum mai arata.

Dar si asa imi sunt dragi. Iar tata, ca sa-si faca fiica fericita, mi-a cumparat BMW-ul cabrio cadou de Craciun. “Sa mai spui tu ca vrei un BMW mic si eu nu vreau sa-ti iau”. Asa mi-a zis.

Pai da mai tata, dar tu nu sti ca eu imi doream sa fie musai negru? Pana ma fac eu mare si o sa ajung sa am o colectie de masinute reale, va las cu astea mici de jucarie.

Mai multe poze gasiti pe contul de Flickr AICI.

 

Amintirile … ma chinuiesc [1]

Mazgalit de Ea Thursday, December 10th, 2009

… amintirile ma rascolesc….

Va amimtiti asa e? Ei bine aseara am avut cateva momente in care mi-am amintit de cateva din piesele de acum ceva ani din muzica romaneasca pe care ne zbantuiam copii fiind. Eu cel putin pe vremea aia chiar eram. Si am zis sa vi le readuc in vedere si voua, ca o sa va starneasca rasul cu siguranta si poate o sa incepeti si voi ca mine sa va amintiti cu nostalgie de anii aceia.

Sa incepem asadar chiar cu: 3 Sud Est – Amintirile

Apoi… Andre – Prima iubire

Si… o melodie care mie personal chiar mi-a placut mult pe atunci:N&D – Vreau Sa Plang

Hehe… ce vremuri! Asa e ?

To be continued…

 

Prost sa fi…(partea a III-a)

Mazgalit de Ea Friday, December 4th, 2009

… noroc sa ai

Ei bine iata-ne ajunsi la ultima parte a relatarii noastre. Sa vedem cum stau lucrurile.

Cazul V – vara 2008, Giurgiu

Tocmai ma intorceam de la mare. Eram tare nerabdatoare sa ajung acasa asa ca dupa ce am trecut vama in Romania dinspre Russe, am pus buletinul pe picioare, fiind imbracata in fusta.

Am hotarat totusi sa facem un mic detur sa vedem cum este apa la un lac din apropiere pentru un eventual gratar si o iesire la iarba verde a doua zi. Zis si facut. Mergem acolo, aruncam o privire, totul parea in regula, asa ca plecam spre casa.

A doua zi, duminica fiind, pe la 7 dimineata suna cineva la usa. In cateva minute ma trezesc cu mama la mine in camera, la fel de somnoroasa ca si mine, intrebandu-ma:
- Raluca unde iti este buletinul?

Eu abia trezit din somn ii spun ca n-am idee. Apoi vad ca il tinea ea in mana.

- A venit un pescar si a spus ca ti l-a gasit in iarba pe malul baltii.

Raspunsul meu a fost doar:
- Aaaaaaaaaaaaaaaa…..

Da, cand coborasem din masina uitasem cu totul de buletin si acesta cazuse pe jos. Omul insa a fost destul de dragut incat sa mi-l aduca acasa si nici nu a vrut alta recompensa in afara de o cutie de bere.

Oricum, doua luna mai tarziu mi-am uitat buletinul la o institutie din Bucuresti de unde nu l-am mai recuperat insa. A fost singura data cand am pierdut un document de genul acesta si am fost nevoita sa il schimb. A fost si momentul in care am primit prima mea amenda pe care scria faptul ca sunt un contravenient pentru faptul ca imi pierdusem buletinul.

Cazul VI – noiembrie 2009, Bucuresti (more…)

 

Copilaria in arta

Mazgalit de Ea Thursday, December 3rd, 2009

curcubeuLuam o pauza de la povestile legate de lucruri pierdute, pentru a povesti putin despre copilarie, carti si arta in general.

Acesta este mesajul pe care orice tanar ar trebui sa-l scrie pentru el insusi inainte de a deveni ceea ce copiii numesc cu sens peiorativ “om mare”. Si ce perioada mai buna ai putea alege decat cea a studentiei, aflata la granita dintre maturitate si copilarie?

Iti amintesti asadar de Micul Print al lui Antoine de Saint-Exupéry? Povestea lui este la fel de fascinanta indiferent de varsta la care o vei citi. Mai uita inca putin de cursurile care zac aruncate pe birou asteptandu-si randul pentru a fi rasfoite si mai ramai pe taramul magic al literaturii pentru copii. Cu siguranta trebuie sa o fi insotit pe Dorothy in calatoria ei catre Oz sau sa fi stat cu sufletul la gura citind despre peripetiile lui Huckleberry Finn sau Tom Sawyer.Nu-i asa ca iti doreai sa fi tu in locul lor?

Schimband registrul si indreptandu-ti atentia catre muzica, vei spune ca opera nu este pentru copii. Mozart insa a scris primele piese pentru pian atunci cand avea 5 ani.Cum totusi geniile nu se intalnesc la tot pasul, incearca sa iti amintesti de cantecelele pe care le fredonai la gradinita. Nu le auzi la toate radiourile si nici in cluburi, nu sunt in topuri si nici nu au compozitori celebri, insa in vremea cand erai copil erau singurele pe care voiai sa le auzi, iar versurile lor constati ca le cunosti si acum dupa atata timp.

Pictura. (more…)

 

Prost sa fi… (partea a II-a)

Mazgalit de Ea Thursday, December 3rd, 2009

…noroc sa ai

Voiam sa mai aman putin postul asta, dar avand in vedere ultimele intamplari e cazul sa mergem inainte cat mai rapid. Asadar sa reluam de unde am ramas.

Cazul III – iarna, tot liceu, in Plaza

Iaca eram si noi ca pupezele in Plaza, la un hamburger si un suc inainte sa mergem la patinoar. Si dintr-o prea mare harnicie, odata cu gunoaiele de pe tava mi-am aruncat si telefonul. Lucru pe care l-am realizat abia cand eram jos in parcare.

Fuguta, fuguta ne-am intors sus si au inceput fetele mele sa sune pe numarul meu si ascultam pe langa cosurile de gunoi. Nu se auzea nimic.

Mergem la un nenea de la firma de curatenie din mall si ne informeaza ca tocmai ce au fost golite cosurile si urmeaza sa plece masina cu gunoi. Na ghinion! Dar mi-a zis sa ii dau numarul si el incearca sa mai faca ceva.

I-am dat numarul si tipul a plecat. Oricum eu nu mai aveam nici o speranta. Ma vedeam deja cu beregata retezata de tata, care era posesorul de drept al telefonului ce fusese cumparat cu numai o zi in urma si pe care eu il aveam la mine doar pentru figuri.

Cand colo, il vad pe tipul respectiv intorcandu-se victorios cu telefonul meu in mana, plin de maioneza si cu o tasta care deja nu mai mergea bine! Dar important era ca il recuperasem si ca inca odata norocul meu isi facuse datoria.

Cazul IV – toamna, primul an de facultate, Bucuresti, undeva prin Romana
(more…)

 

Prost sa fi… (partea I)

Mazgalit de Ea Wednesday, December 2nd, 2009

noroc sa ai

born_lucky_Am pierdut multe la viata mea.Am pierdut obiecte, am pierdut acte si am pierdut oameni. Cu toate acestea ma consider un om norocos. Insa nimic nu dureaza la nesfarsit.

Cand vine vorba de pierdut acte, portofele si chei nu ma intrece nimeni. Cu toate acestea nu mi s-a intamplat de prea multe ori sa le pierd efectiv, insa cam de fiecare data lucrul acesta s-a datorat altora si nu mie.

Datorita unor evenimente recente, m-am decis sa fac aici un fel de recensamant al portofelelor si actelor mele pierdute. In ordine cronologica, pana vom ajunge la prezentul care a declansat toata aceasta povestire.

Cazul I – pierdut portofel, candva in liceu, probabil clasa a XI-a, de ziua mea.

Mi-amintesc foarte bine. Eram la liceu in pauza si am traversat la Fornetti-ul de vis a vis. Am cumparat ce am vrut, am aruncat bonul la cosul de gunoi si am plecat. Sau cel putin asa credeam ca am procedat…

In pauza urmatoare, cand am trecut iarasi prin fata la Fornetti, domnisoara vanzatoare m-a strigat:
- Hei, ti-ai pierdut portofelul!

M-am uitat la ea putin mirata desi vedeam clar ca tine in mana portofelul meu. O intreb unde l-a gasit.Raspunsul ei mi-a adus un zambet tamp pe fata:
-L-ai aruncat singura la cosul de gunoi! mi-a zis ea.

Da.Asta facusem. Si era abia inceputul. Cateva luni mai tarziu, poate un an, tot in liceu fiind si tot in pauza, mi-am aruncat telefonul la cosul de gunoi si am ramas cu coaja de banana in mana. De data aceasta am realizat singura greseala, dar am fost oricum subiect de ras intreaga zi.

Cazul II – iarna, seara de 23 decembrie, adica Mos Ajunul, clasa a XI-a sau a XII-a. (more…)

 

Catelusul schiop – Elena Farago

Mazgalit de Ea Monday, November 30th, 2009

Zilele astea nu am mai avut timp sa scriu avand in vedere ca am tot fost plecata, asa ca pana acum sa scriu ceva mai consistent va las cu poezia de care mi-am amintit in dimineata aceasta. Am realizat acum, gandindu-ma la poeziile pe care mi le amintesc din copilarie, ca mama mea m-a “traumatizat” citindu-mi doar poezii triste precum El Zora, aceasta si cea pe care o sa o postez maine.

Catelusul schiop – Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama “cutu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu! (more…)

 

El-Zorab

Mazgalit de Ea Saturday, November 21st, 2009

Intr-o discutie avuta aseara mi-aminteam de copilarie si de poezii ale copilariei. Asa ca in perioada urmatoare o sa postez aici cateva dintre ele, ca sa ne amintim cu totii de ele.

Si incep cu El-Zorab, ca de el mi-am amintit prima data. Poate veti considera ciudat faptul ca El Zorab este prima poezie care-mi vine in minte atunci cand imi amintesc de vremurile in care eram copil, dar pentru asta mama poarta vina. Ei ii placea mult si mi-o citea deseori de pe diapozitivele la care ne uitam seara impreuna. Ca de, eu n-aveam 101 dalmatieni pe DVD inca si nici nu ma lasa mama sa ma uit toata ziua doar la desenele de pe Cartoon Network.

Asadar, sa fie ….

El Zorab – George Cosbuc

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- “Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol. (more…)

 

Mancare interactiva

Mazgalit de El Wednesday, November 18th, 2009

Stiati ca pana si mancatul poate fi interactiv?
Pai sa va explic cum.

Ieri dupa o plimbare prin centrul capitalei, aud un zgomot ciudat. Initial nu l-am luat in considerare, dar dupa 5 min il aud iar.A doua oara zgomotul devenise mult mai intens si mult mai inspaimantator.Deja incepusem sa ma ingrijorez si usor usor incepuse sa imi curga cate o picatura de sudoare pe fata.Aud iar zgomotul. De data aceasta era si mai puternic.Incep sa simt o durere in capul pieptului si… in aceea clipa, ma asez pe o banca aflata in zona. Incolacit si tremurand din toate incheieturile imi spun in minte: “IMI E FOAME”.

Dupa cateva secunde, ridic privirea si observ ca ma aflam in statia de autobuz de la Cismigiu, chiar in fata MC-ului.Nici nu am stat pe ganduri, cu ultimele puteri am intrat inauntru si mi-am fact imediat o “mini” comanda :D

Dupa terminarea mesei,  incepuse sa imi revina si buna dispozitie. In timp ce schimbam cateva vorbe cu prietenii cu care eram, parca toate paharele si cutiile incepusera sa imi “faca cu ochiul”.Atunci mi-am adus aminte de unul din jocurile care ma atrageau extrem de mult in copilarie:LEGO.

In urmatoarele ramduri va voi impartasi cum toate acele cutii si cutiute pt mine au prins viata :D

Capitolul unu “IDEEA”:

080211_203716080211_203701 In aceste “fotografii profi”, puteti vizualiza una bucata masinuta, introdusa intr-un una bucata garaj (doar poarta garajului ca deja ma durea stomacul de la cat mancasem)

Capitolul doi “UPGRADE”:

080211_204138Aici dupa cum observati, Avem aceeasi “masina” doar ca “garajul” este upgradat.Pot spune ca e un “garaj” upgradat in “patriot style”, asta dupa steagul pus in cap. Din pacate nu au avut servetele cu tricolorul si nici carioci nu am avut la mine cu culorile specifice dar, la cum arata totul, pot spune ca tocmai se preda dupa o batalie zdravana (cred ca era vb de batalia fast-food-urilor. KFC vs. Mc Donald’s). (inspaimantator posterul din fundal cu personajul acela care zambeste)

Capitolul trei “APARITIA PRINTESEI”:

080211_204613Desigur, ca in orice poveste, nu poate lipsi printesa: acea fatuca de o frumusete rara, care in totdeauna reuseste sa domine fortele malefice.

Capitolul patru “UPGRADE-UL PRINTESEI”:

080211_205005In povestea noastra se pare ca printesa nu a reusit sa doboare fortele raului si a trebuit sa isi faca si ea un mic upgrade.

Deci, am bagat-o in operatie si am inceput sa facem transformarea si uitati rezultatul.

Va asigur ca este o printesa iar ce are in fata este o “floare” tinuta in mana :D

(prin acest post vreau sa ii cer scuze Mc-ului pentru ca am atentat la florile decorative aflate pe masa si mi-am permis sa le folosesc  in aceasta poveste. Promit daca voi avea succes cu ea si o voi publica, le voi oferi credite :D )

Capitolul cinci “FINALUL”:

Acesta este finalul povestirii mele. Dupa cum vedeti printesa va pleca intr-o mica plimbare cu masinuta :)

Acesta poate fi chiar si un pictorial, precum cele din revistele de masini (cele cu gagici lesinate si intinse pe masini) :D

080211_204957080211_2048171

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Si-am incalecat-o ca pe o sa si v-am spus povestea asa! (zicand printesa masinii)

THE END