Sa fie asadar vreo 2 ani de laintamplarea care s-a petrecut la Petrom in Giurgiu, unde venisem pentru a alimenta masina – destul de evident de altfel. O lasasem pe maica-mea la un market undeva la 2 minute distante de benzinarie si am zis sa fac si eu o treaba buna cat statea ea acolo inauntru.

Ajung la Petrom, ma dau jos, apuc cu hotarare pompa si incerc sa pun benzina. Nu intra. Mai incerc. Ea tot nu intra. Incepe sa se verse putin pe jos. Eu insa insist.

- Staaai! Ce faci??

Era unul dintre baietii de la Petrom, pe care-l stiam de multi ani, caci mereu ma ajuta sa alimentez.

- Pai incerc sa pun benzina si nu merge.

- Aia e motorina ce incerci tu sa pui, nu benzina.

Incremenesc cu pompa in mana si curge pe jos si restul de motorina.

- Ai reusit sa pui ceva?

- Nu cred…ca a curs toata pe jos, pentru ca nu intra.

- Pai da, sunt mai groase ca sa nu intre in rezervoarele de benzina. Se intampla si altora, stai linistita.

Pfiu…

Zambesc jenata, ma duc sa platesc motorina varsata pe jos si dupa imi alimenteaza el cu benzina.

Azi, 2 ani si ceva mai tarziu, acelasi Petrom, acelasi angajat, si eu – fara sa mai fiu blonda si cu alta masina.

Nici nu cobor bine si imi zice zambind:

- Deci punem motorina si de data asta?

Eu am ramas putin incurcata si am inceput sa zambesc, mai mult fiind surprinsa de faptul ca m-a recunoscut si ca a spus ceva pe tema asta tocmai acum, desi in acesti 2 ani cati au trecut de la incident am mai tot fost pe la Petrom.

- Nu mai punem motorina de data asta.

- Haideti ca poate consuma mai putin..

Ma duc sa platesc si cand ies imi zice, iarasi zambind:

- Am facut un compromis, am pus jumatate benzina si jumatate motorina.

Degeaba am schimbat deci culoarea parului, caci inca mai suport consecintele momentelor mele blonde.

Ii multumesc pe aceasta cale si baiatului de la Petrom ca m-a facut sa zambesc astazi, caci chiar aveam nevoie!

Prin luna iulie, cand ma pregateam pentru un weekend de mare, eram in febra cumparaturilor de creme si lotiuni de tot felul si am zis ca profit si de o super-mega-hiper oferta la un gel de dus + crema de corp.

Buuuun. Am cumparat, si le-am pus bine in dulap, ca nu aveam nevoie de ele fix atunci. Prin octombrie le-am scos de la “naftalina” si le-am dat in folosinta.

Ei bine si de atunci ma tot vait eu in sus si in jos ca: “Doamne ce crema proasta face firma X. E oribila, se intinde super mult, si abia intra in piele si apoi raman foarte lipicioasa”.

Timp de aproape 3 LUNI eu m-am tot vaicarit si am zis prietenelor: “Nu cumparati creme de la firma X, ca-s naspa, uitati ce am patit eu”. Din neglijenta, nici nu am cumparat alta crema sa o inlocuiesc totusi.

Sambata, pe 4 decembrie, enervata la culme de aceasta crema, i-o dau verisoarei mele sa o testeze si ea. Incearca ea sa scape spunand ca ma crede pe cuvant, insa eu insist sa isi dea putin pe mana. Ei bine, cat de mare credeti ca mi-a fost mirarea cand am auzit-o spunand:

- Fraiero, tu nu vezi ca este gel de dus?????

DA! Din octombrie si pana la inceputul lunii decembrie  eu am folosit un gel de dus pe post de crema.

You can call me stupid if you want. O sa ajung fata aia proasta care nu stie sa citeasca nici macar o eticheta.

Recunosc, a fost o mega prostie din partea mea sa nu citesc ca de fapt pachetul cumparat de mine continea 2 geluri de dus si nu un gel + o lotiune.

Tin sa mentionez insa faptul ca, acest post a fost scris cu mainile catifelatesi hidratate de noua mea crema, care e pe bune crema si nu vreo alta minune, pentru ca am cumparat-o sub supravegherea atenta a mamei si a verisoarei, ambele fiind ingrijorate de acest nou nivel de aiureala pe care l-am atins prin fapta mea.

Si-acum, toate mistourile sa vina la mine!

Iata ca a venit vremea sa fac acelasi lucru , folosindu-ma de data aceasta de … pantofi. Sa incepem.

1. I-as purta intr-o zi de toamna, la o tinuta business clasica

2. Pe astia i-as purta intr-o seara de vara, la o cina romantica, undeva intr-o vacanta exotica la mare.

3. In momentele mele de rebeliune, as incalta perechea asta de pantofi, cu o tinuta mai rock, o geaca de piele si un maieu alb si as iesi sa ma plimb singura pe strazi.

4. Pantofii astia i-as purta cand as iesi la o barfa seara cu prietenele mele.

5. Cizmele astea le-as purta … in dormitor

6. Replica a pantofilor de la numarul 1, pe acestia argintii i-as purta seara la o cina de afaceri.(mare afacerista eu)

7. Roz bonbonii astia i-as purta la o petrecere intre prieteni.

8. Sandalutele astea le-as purta la nunta primei prietene de ale mele care o sa se marite. Cand o sa fiu domnisoara de onoare deci.

9. La un bal mascat, m-as deghiza intr-un sexy Frankenstein feminin si as purta pantofii astia.

10. Iar pantofiorii astia roz cu pene… ei bine… incaltata cu pantofii astia m-as marita!

Le invit pe domnisoare sa isi spuna parerile + sa lase linkuri cu poze cu pantofi la care viseaza, iar de la domni presupun ca astept… critici .

Si cum ziceam, se auzea o voce de barbat dintr-un seif pe care nu-l bagase nimeni in seama pana atunci.Usa se deschise in mod magic si din el a aparut nimeni altul decat… Mihai Bendeac. El saracul se uita derutat in jur, in timp ce femeile au sarit pe el, uitand de tot de situatia in care ne aflam.

Si din momentul acesta a inceput masacrul.Din podea au aparut un fel de catuse care au prins picioarele catorva femei care au cazut tot in niste tepi iesiti din marmura, mana unei alte femei a fost prinsa de o masa de-a lungul careia a inceput sa functioneze un fierastrau care i-a taiat bratul, iar o alta care batea cu pumnii de disperare in peretele de sticla a ramas lipita de acesta si urla de durere in timp ce acesta se incalzea din ce in ce mai tare…

Numai eu si Bendeac ramasesem nevatamati.

Imi mai amintesc doar ca vocea aceea ne-a spus ca pentru noi a lasat la sfarsit ce e era mai rau si-mi amintesc ca vedeam oamenii din afara cum se uitau ingroziti la spectacolul sangeros, fara a putea face ceva.

Si cand m-am trezit…era dimineata si nu aveam nici o zgarietura.

Parca seamana cu Saw…zic eu.Si eu care voiam sa vad zilele astea si Saw VI.

Se facea ca ma duceam la mama la serviciu. Cladire mare, lume multa, in principiu numai de sex feminin, discriminare pe partea barbatoreasca. Si intru eu vesela cum intru de obicei, cu ochelarii de soare pe nas, de zici ca-s o diva de la Hollywood si numa’ covorul rosu imi mai lipseste.

Si nici nu fac bine 2 pasi inauntru si ma opresc ca vad ceva suspect. Un fel cusca de sticla ( cam cum sunt in unele localuri pentru fumatori) incepea fix in mijlocul holului imens si pana intr-unul din pereti. Cateva cucoane mai curioase de fel, ca si mine de altfel, se plimbau inauntru cand … pac! se inchide usa! Noi nici nu ne stresam la inceput, erau o gramada de jucarele si prostii pe acolo si nu stiam cine le-a adus. Asta pana incearca una sa deschida usa ca avea fata nevoie sa mearga la Camera Domnisoarelor ( Lady’s Room). Si vede ca nu poate sa o deschida si o alerteaza pe cea de langa ea. Cea de langa ea incearca sa deschida si la fel .

Se creeaza panica. 15-20 de femei inchise intr-un glob de sticla. Gardienii vin si incearca sa deschida, dar nu pot. Par si ei mirati si nu stiu de unde a aparut ciudata incapere din sticla. Se strang o gramada de curiosi, care se amuza de nenorocirea noastra. Deodata din niste difuzoare amplasate pe perete, se aude o voce masculina: ” V-au ajuns atatia ani de suprematie in Administratie. M-am saturat sa stau la ghisee sa ma rog de voi, sa ma cert si sa va vad cum imi spuneti cu un zambet cretin: ‘ Nu se poate, asa e sistemul.’ Sa vedeti voi azi ce sistem am pregatit eu pentru voi.”

Haos. Femeile tipa si incep sa bata in geam sa il sparga. Se aude iar vocea:

- Fetito eu nu stiu tu ce ai cautat sa intri aici. Tu nu ai fost chemata, ca si ele. Dar acum o sa platesti pentru curiozitatea ta.

M-am prins ca era vorba de mine, pentru ca toate cucoanele se uitau inspre ‘intrusa’ de mine. Nu au avut insa timp sa comenteze nimic, pentru ca in momentul acela a inceput sa se auda o voce de barbat care venea dintr-un fel de seif aflat intr-un colt si care era inchis….

…restul va povestesc mai tarziu sau maine, ca acum ma duc sa invat

“8 banane la 5 lei, 8 la 5 leeeeei“, se aud mai multe voci de femeie in cor. Cand te uiti le vezi cu ciorchinii de banane in fata, pe gerul de afara,parca ti-ai dori sa fi si tu acolo in tara de unde vin ele ( bananele adica) – si nu ma refer la Turcia.

- 6 perechi de ciorapi Cocolino la 10 lei avem! ciorapi Cocolino aveeeeem!

Asta e aude 2 m mai incolo, de la un barbat care are in brate doar sosete flausate. Ma miram eu ce-s aia ciorapi Cocolino.

La o distanta si mai mica de acesta, e un alt barbat care de data aceasta spune pe un ton foarte scazut:

- Telefoane, cartele, incarcatoare! Telefoane avem daca doriti.

Si toata insiruirea se sfarseste cu femeia in varsta care vindea in fata gurii de metrou ananasi cu 2 lei si baiatul cu fesul tras pe ochi care face concurenta corului de femei, cu o oferta imbatabila:  ” 10 banane la 5 lei“.

Da. Stau in Berceni.

Cand am facut acest anunt cunoscutilor nostri, mai toti au zambiti si au spus: N-aveti nici o sansa, in mai putin de o luna va scoateti ochii si o sa vreti sa va mutati separat. Au trecut aproape 4 luni si va spun sincer ca mutarea aceasta a fost o decizie cat se poate de benefica pentru relatia noastra.

Daca inainte ne certam din toate nimicurile si prostiile, acum discutiile noastre in contradictoriu au ca tema intrebarea:” Cine spala vasele azi? “. Dar si aceasta discutie apare destul de rar. Cine plateste internetul? Daca nu am reusit sa ne hotaram cine bate drumul pana acolo, am mers impreuna.

Mutatul acesta impreuna are insa si multe parti distractive. Se intampla sa mai pierdem serile stand de vorba la un pahar de vin, sau uitandu-ne la un film , barfind sau iesind undeva afara hodoronc-tronc ca asa ni s-a pus noua pata. In plus cand eu am fost “sechestrata” in scara blocului de un catel care se adapostea acolo si insista sa intre in lift cu mine, a fost suficient un simplu telefon si in numai 1 minut am fost “recuperata” din ghearele agresorului care dadea vesel din coada.

Ideea e ca … n-ai de unde sa sti pana nu incerci. Si eu le-as dori tututor care fac pasul acesta sa le fie macar la fel de bine cum ne e noua. In masura in care se poate. Nu-i asa Ruxi?

*Ruxi este verisoara mea, iar eu sunt surioara ei. Asa este de cand suntem mici. ( n-am gresit timpul verbului, caci noi inca suntem mici)

LE: Pentru ca am vazut ca am fost inteleasa gresit, probabil datorita exprimarii mele, spun clar si raspicat aici ca persoana cu care locuiesc este chiar Ruxi, verisoara mea, si ca e vorba chiar de viata noastra in doi…sau doua daca vreti sa ii spuneti asa.

Primiti de mine si Ruxi de la matusica “cea rea”, care de fapt nu mai e asa de rea.

De ce? Pai pentru ca de cand cu febra asta a porcinei, nu mai poti sa scapi o tuse mica pe strada ca toti se uita urat la tine si se feresc. Daca ai stranutat… ai pus-o! Se face loc in jurul tau si toti se imprastie ca bancurile de pestisori la apropierea unui rechin.

Mie… mi se pare o prostie atata mediatizare a gripei noi. Si vaccinul la fel. Si testul ala de prin farmacii care iti spun daca ai virusul sau nu.

Si da, scriu toate astea pentru ca am “indraznit” sa stranut azi intr-un loc public si am fost intampinata numai cu priviri incruntate si sprancene ridicate.”Suspecta de porcina” scria pe fruntea mea. Daca incepeam sa guit fugeau toti.

Asta e. Sa fiti sanatosi oameni buni! Si mai putin paranoici…