Nu m-am mirat asa tare cand am zarit Bucurestiul in fruntea listei, dar am fost taaare uimita sa vad Iasi si Chisianu pe locurile 2 si 3.

Sincer nu m-as fi asteptat, nu stiu daca e vreo farsa a Analyticsului, dar eu oricum va multumesc tuturor care ajungeti pe aici, indiferent de unde proveniti.

Si totusi ati putea sa imi confirmati cumva? Cati oameni din Iasi sau Chisinau citesc aceasta postare? Si alte orase sunt bineinteles foarte bine venite sa intervina in discutie si sa-si anunte prezenta.

Nu ma asteptam sa gasesc ceva fenomenal, caci nimic din ce gasisem ca informatii pe internet nu imi crease asteptari prea mari.

Adevarul e ca locul nu pare deloc ingrijit si e pacat, pentru ca ar putea fi ceva frumos. Imi imaginez totusi ca primavara, atunci cand ciresii aceia sunt infloriti, gragina arata mai vesela si plina de viata si mi-ar placea sa o revad atunci.

Asa ca pana voi ajunge in Japonia sa vad o gradina autentica, ma multumesc cu replica aceasta pe care  gasiti si voi in Bucuresti, in parcul Herastrau. Poate ca data viitoare imi voi lua cu mine si o patura si ceva de citit si o sa ma asez pe iarba, pentru cateva clipe de relaxare.

Acum vorbim despre cele 2 de mai jos.

1. Cum adica promotional cronometru semafor? Chestia asta era pus undeva in Romana, sub un semafor din dreptul magazinului Eva. Atentia cui ar trebui sa o atraga aceasta oferta?

2. La Marshall turism, tot in Romana, aveau oamenii niste oferte de Revelion lipte in geam. Si m-am oprit si eu sa ma uit. Vedeti si voi mai jos: aparent 5 nopti in malta, la hotel de 5 stele, cu transport cu avionul inclus, e mai ieftin decat 3 nopti la Azuga, tot la 5 stele, fara transport inclus. Si ne mai miram de ce nu avem turisti!

Acestea au fost cele 2 super oferte de azi, va astept si la “transmisiunile” viitoare! Pana atunci va urez sa va “permiteti” un Revelion (absurd) de 600 de euro la Azuga.

Printre acesti oameni ma numar si eu, dar incerc sa remediez situatia. Asa ca ieri am fost la Palatul Mogosoaia ( iesiti din Bucuresti pe la Piata Chibrit si pana in Mogosoaia mai sunt cativa km doar. Trebuie sa faceti stanga pe undeva de pe drumul principal, insa noi am intrebat niste localnici pentru ca nu am vazut nici un indicator.)

Palatul in sine pe dinauntru nu e ceva sa te dea pe spate, insa lacul si gradina sunt superbe. Ieri a fost cam frig pentru ca batea vantul, insa eu cu siguranta o sa ma mai intorc cand va fi cu adevarat primavara. Si o sa imi iau o patura cu mine si cartea si o sa stau pe iarba sa citesc…. ( mda, deja visez).

Si acum va las doar cu niste poze:

Pai sa va povestesc ce mi s-a intamplat pentru a nu stiu cata oara. (de data asta nu mai rezist si vreau sa ma descarc intr-un fel )

Am iesit aseara prin oras si am aterizat la o pizzerie. O pizzerie micuta, o pizzerie de cartier sa ii zic asa.

Cum am intrat am gasit o masa imediat ca era cam golut localul, am luat un fund jos si am continuat precum tatele sa ciripim. Taca-taca, taca-taca, mai o tigare, apoi iar taca-taca…si intr-un final ma gandesc sa ma uit si eu la ceas ca nu venea nimeni sa ne intrebe nimic. Cand ma uit deja trecusera aproape 20 min fara sa ne intrebe macar “ce naiba cautati aici?”

In fine, dupa ce vine tipul la noi, facem noi comanda si dupa inca 20 min, ne aduce si noua bauturile si ne intreaba frumos daca dorim si pahare.Desigur ca nu am dorit (mai bine se savureaza direct din sticla daca de la sursa nu se poate, la acelasi pret) dar fetele au cerut cate un pai.

Partea cu paiele mi s-a parut geniala.Tipul s-a dus in spate, unde era bucataria (cel putin asa se vedea de la masa) si vine cu un pai spunand “vin imediat si cu cealalat”, se intoarce in bucatarie si mai vine cu unu.
Intreb si eu acum: “Erau prea grele ambele?”

Oricum dupa un interval de 30 min ne vine si pizza dupa un interval de inca 20 min ne vine si nota.
(Tin sa precizez, ca in tot localul, erau in jur de 4 mese ocupate a cate 3-4 persoane maxim si un singur chelner.)

Stau si ma intreb acum, oare de ce nu se face ceva in legatura cu asta? Adica ok, inteleg, unii chiar nu sunt activi cand au clienti care asteapta.Sunt ok cu ideea sa savureze bautura cat asteapta mancarea, dar adu frate “beutura” odata ca ni se face gatul precum o stafida.Sau ca sef/patron de local ar fi bine sa te interesezi daca se descurca un singur om pe tura si daca nu, sa faci ceva in legatura cu asta.

Sper sa fie doar acum pe timp de criza sau nu toate localurile sa fie asa, ca altfel or sa piarda clientela din puctul meu de vedere.

*Sursa poze: poza 1 si poza 2 (de ce zic si poza 2 si de ce vise la tag?  recomand fetelor sa dea click pe poza si vor vedea )

Asta am zis pe Twitter referindu-ma la comportamentul soferilor bucuresteni atunci cand vin in Giurgiu.

Sa ma explic:

Traiesc deja de ceva ani in Bucuresti si conduc acolo si am inteles inca din primul moment faptul ca traficul din Bucuresti este atat de diferit de cel din Giurgiu, incat nici nu am de ce sa incerc sa fac vreo comparatie. Si m-am obisnuit cu aglomeratia, mersul bara la bara, taximetristii idioti, bizonii din trafic, lipsa locurilor de parcare, politistii care incurca circulatia in loc sa o fluidizeze si lista poate continua. Si m-am obisnuit, am acceptat lucrurile acestea si m-am adaptat.

Vin insa acasa in Giurgiu, oras mic cu 5 semafoare si 6 sensuri giratorii mari si late. Daca am gresit corectati-ma, insa ma indoiesc. E adevarat asadar ca lumea in Giurgiu uneori se misca mai greu, ca rar se depaseste in timpul zilei viteza de 40-50 km/h, dar oamenii nici nu ar avea de ce sa se grabeasca. In orice zi, la orice ora, nu poti face mai mult de 5-10 minute indiferent de punctul in care te afli si oriunde ai vrea sa ajungi. (in perimetrul orasului bineinteles)

Asa ca ma deranjeaza cand stand la semafor, in prima secunda cand a aparut culoarea verde, aud imediat un claxon si cand ma uit la numarul celui ce a claxonat vad ca e din Bucuresti. Cu toate ca nu sunt eu claxonata, dar imi displace gestul sine. Si ma deranjeaza mai ales pentru ca aici chiar nu este cazul de asa ceva, pentru ca nu se intampla sa ajungi sa stai de 2 ori la acelasi semafor.

Nu vreau sa se inteleaga ca am ceva in general cu soferii bucuresteni. Dar daca in Bucuresti reusesc sa inteleg de ce unii adopta respectivul stil de condus, intr-un oras in care traficul nu reprezinta o problema nu mai reusesc sa pricep. Ai facut dreapta intr-o intersectie si apoi fix acolo ai pus frana si ai oprit. Pai bine mai omule, 50 de m mai in fata era o parcare unde puteai sa opresti linistit fara sa incurci pe nimeni.Si erau si locuri libere, pentru ca (norocul nostru)inca nu ne putem plange din punctul asta de vedere.

Si inca ceva: aici la noi la tara in Giurgiu, claxonezi sau dai flash-uri cand vrei sa saluti pe cineva cunoscut, nu din alte motive. Nu te astepta sa te ia cineva in seama daca bati din faruri nerabdator sa parcurgi in mai mare viteza cei cativa km lungime ai orasului nostru capitala de judet.

Ieri dupa o plimbare prin centrul capitalei, aud un zgomot ciudat. Initial nu l-am luat in considerare, dar dupa 5 min il aud iar.A doua oara zgomotul devenise mult mai intens si mult mai inspaimantator.Deja incepusem sa ma ingrijorez si usor usor incepuse sa imi curga cate o picatura de sudoare pe fata.Aud iar zgomotul. De data aceasta era si mai puternic.Incep sa simt o durere in capul pieptului si… in aceea clipa, ma asez pe o banca aflata in zona. Incolacit si tremurand din toate incheieturile imi spun in minte: “IMI E FOAME”.

Dupa cateva secunde, ridic privirea si observ ca ma aflam in statia de autobuz de la Cismigiu, chiar in fata MC-ului.Nici nu am stat pe ganduri, cu ultimele puteri am intrat inauntru si mi-am fact imediat o “mini” comanda

Dupa terminarea mesei,  incepuse sa imi revina si buna dispozitie. In timp ce schimbam cateva vorbe cu prietenii cu care eram, parca toate paharele si cutiile incepusera sa imi “faca cu ochiul”.Atunci mi-am adus aminte de unul din jocurile care ma atrageau extrem de mult in copilarie:LEGO.

In urmatoarele ramduri va voi impartasi cum toate acele cutii si cutiute pt mine au prins viata

Capitolul unu “IDEEA”:

In aceste “fotografii profi”, puteti vizualiza una bucata masinuta, introdusa intr-un una bucata garaj (doar poarta garajului ca deja ma durea stomacul de la cat mancasem)

Capitolul doi “UPGRADE”:

Aici dupa cum observati, Avem aceeasi “masina” doar ca “garajul” este upgradat.Pot spune ca e un “garaj” upgradat in “patriot style”, asta dupa steagul pus in cap. Din pacate nu au avut servetele cu tricolorul si nici carioci nu am avut la mine cu culorile specifice dar, la cum arata totul, pot spune ca tocmai se preda dupa o batalie zdravana (cred ca era vb de batalia fast-food-urilor. KFC vs. Mc Donald’s). (inspaimantator posterul din fundal cu personajul acela care zambeste)

Capitolul trei “APARITIA PRINTESEI”:

Desigur, ca in orice poveste, nu poate lipsi printesa: acea fatuca de o frumusete rara, care in totdeauna reuseste sa domine fortele malefice.

Capitolul patru “UPGRADE-UL PRINTESEI”:

In povestea noastra se pare ca printesa nu a reusit sa doboare fortele raului si a trebuit sa isi faca si ea un mic upgrade.

Deci, am bagat-o in operatie si am inceput sa facem transformarea si uitati rezultatul.

Va asigur ca este o printesa iar ce are in fata este o “floare” tinuta in mana

(prin acest post vreau sa ii cer scuze Mc-ului pentru ca am atentat la florile decorative aflate pe masa si mi-am permis sa le folosesc  in aceasta poveste. Promit daca voi avea succes cu ea si o voi publica, le voi oferi credite )

Capitolul cinci “FINALUL”:

Acesta este finalul povestirii mele. Dupa cum vedeti printesa va pleca intr-o mica plimbare cu masinuta

Acesta poate fi chiar si un pictorial, precum cele din revistele de masini (cele cu gagici lesinate si intinse pe masini)

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Si-am incalecat-o ca pe o sa si v-am spus povestea asa! (zicand printesa masinii)

THE END

La ora 12 cand era programata deschiderea, parcarea era deja plina. La fel si mall-ul.

Prima mea impresie? O constructie masiva, fara nimic impresionant in interior. M-a intrebat cineva cum m-as fi asteptat sa fie. Pai daca tot deschizi un nou mall, in perioada asta de criza si cand sunt deja atatea magazine care se inchid, m-as fi asteptat sa fie ceva mai WoW, sa surprinda, sa atraga , ca sa se diferentieze cumva de concurenti.

Deci am vazut inca multe magazine care abia despachetau hainele si destule spatii goale. Desi sincera sa fiu, ma asteptam sa fie mai multe spatiile neinchiriate inca, dar nu sunt. Patinoarul nu este nici el gata, desi nu cred ca mai dureaza mult. Zidurile acelea ce aduc a stanci din zona pentru mancare, ma fac sa cred ca unii vor face catarari pe acolo. Si cred ca va fi amuzant de urmarit.

Ceea ce asteapta insa mai toata lumea sa vada la mall-ul asta este insa bineinteles Imax-ul, care se deschide pe 20 noiembrie, daca am tinut eu bine minte.

In rest, lume multa inghesuita in Real, de parca nu mai vazuse Bucurestiul hypermarket pana acum.

Daca vreti sa va duceti va sfatuiesc sa mai asteptati 2-3 zile. Presimt ca in weekend va fi crima acolo.

Dar o sa pun si niste poze zilele urmatoare si poate o sa mai spun cateva cuvinte. Asta cand o sa am si eu un net care nu vine dintr-un modem Vodafone care nici macar nu-mi apartine.

Totusi vreau sa precizez ceva.Cu toate ca nu am interactionat cu multi oameni pe parcursul acestei zile in afara de cei cu care am plecat, am ramas cu aceeasi impresie ca si atunci cand m-am intors de la Sibiu spre exemplu: oamenii amabili si bunul simt nu au murit si nu au disparut complet din Romania. Doar nu sunt de gasit si in Bucuresti, s-au refugiat cu totii departe. E o realitate trista.

Pe langa toate astea a inceput si proiectul “Let’s do it Romania” . De fapt despre asta vroiam sa va povestesc, dar am zis sa ma plang putin inainte. Probabil sunt cam in urma cu stirea aceasta dar, poate printre voi (cititorii nostri) sunt cativa la fel ca mine

Deci Misiunea: curatarea Romaniei de deseurile care o sufoca si o uratesc.

Proiectul original, iniţiat în Estonia a avut un mare succes anul trecut. Intr-o singura zi natura Estoniei a fost curata de 10.000 tone de deseuri cu ajutorul a 50.000 de voluntari.

Pe parcursul urmatoarelor luni se vor cauta cei mai talentati oameni in programare, citirea hartilor, orientare in spatiu, comunicare si PR, coordonare de voluntari, arta, afaceri, medicina cat si cei mai aprigi ecologisti. De asemenea, vor fi cooptate agentii de presa, autoritati locale si centrale, operatori de salubritate, operatori de telecomunicatii, agentii de publicitate cat si persoane publice care sa sprijine cat de mult posibil acest demers.

ONG-urile deja implicate sunt: Asociatia EcoAssist, Asociatia Komunitas, Asociatia Green Braila, Asociatia Generatia Verde, Asociatia Agent Green,  Fundatia Terra Milleniul III si Asociatia ALMA-RO.
Publicatiile care sustin initiativa: Jurnalul National, Adevarul, Biz Campus, Green Report, Radio Guerrilla, Realitatea.net.

Surse:
www.ecoassist.org
www.naturamea.blogspot.com