Cu chef mare de plimbare si multa pofta de condus, am plecat pentru vreo 10 zile prin Romania. Fara planuri prea multe, fara rezervari, mergem unde vedem cu ochii, oprim unde ne place, vorbim cu localnicii ca sa intrebam ce-i de vazut, unde-i de mancat si unde-i de dormit. Iar pana acum am dat numai de oameni extraordinari.

Nu o sa stau acum sa va povestesc in detalii despre locurile prin care trec, pentru ca informatii istorice gasiti destule. Eu o sa va vorbesc despre atmosfera si despre oameni, caci oamenii sfintesc locul.

In Sebes, sambata dupa-amiaza, un domn a traversat strada vazandu-ne cum ne uitam la un panou cu obiective turistice si ne-a explicat dansul ce reprezinta toate, ne-a dus pe niste stradute ca sa vedem cum vechiul zid al cetatii trece si prin fundul curtii sale si s-a oferit sa ne arate si unde se afla turnurile feudale din oras. Nu a acceptat sa primeasca nimic din partea noastra, asa ca ne-am simtit noi prost ca am incercat sa ii oferim bani, explicandu-i ca venim dintr-un oras in care in fix in centru trebuie sa cotizezi “la baieti” pentru a fi sigur ca iti gasesti masina intacta atunci cand te intorci.

Stiam ca oamenii sunt altfel pe aici, stiu ca oamenii sunt peste tot altfel decat in Bucuresti si in sudul tarii in general, insa raman in continuare surprinsa de fiecare data. Un copil mi-a deschis usa ca sa intru in supermarket, un om mergea cu bicicleta pe camp pentru a hrani niste catei orfani cu toata ca ne-a zis ca anuntase autoritatile in privinta existentei lor acolo, oamenii stau calmi la coada in benzinarie cat timp baiatul de la casa ne spunea ce alternative de cazare exista in oras.

Atat despre oameni, iar despre peisaje si locuri vazute las pozele sa vorbeasca.

Apus la Ranca

M-am indragostit iremediabil de peisajele de pe Transalpina

Lacul Oasa

Rapa Rosie (Sebes)

Prin cetatea Alba-Iulia

Poze la rezolutie mai mare pun pe Facebook cand ma intorc si am o conexiune la net decenta.