Acum cateva luni, dupa ce am citit romanul Dedesubt este infernul, scris tot de Claire Castillon, nu mi-as fi imaginat ca o sa ajunga in mainile mele o alta carte de a ei si ca aceasta o sa imi placa atat de mult in  contrast cu prima.

Volumul “Insecta” reuneste 19 scurte povestiri care au ca tema principala relatia mama – fiica.

Inainte de a va apuca de citit, imaginati-va relatia clasica, normala, dintre o mama si fiica ei, discutiile pe care le poarta, sentimentele care le leaga, iar inainte de a deschide cartea stergeti-va acest tablou din minte si uitati de existenta lui.

Unii ar spune ca povestirile lui Claire Castillon sunt dure. Cine poate spune insa ca nu au nici un strop de realitate in ele? Iar realitatea este de cele mai multe ori dura…

In “Insecta” sunt abordate teme precum incestul, cruzimea, violenta, frustrarea , despre care se vorbeste franc si la persoana I.

Marturisesc ca am inceput sa citesc fara a avea mari asteptari, dat fiind faptul ca romanul mentionat la inceput nu a fost pe gustul meu, insa lectura aceasta scurta m-a intrigat, asa ca pe viitor voi mai cauta si alte opere de ale autoarei.

S-a intamplat sa citesc cartea lui Claire Castillon chiar acum in preajma sarbatorilor si a fost cu siguranta o sincronizare nefasta, cu toate ca nu cred ca in alte momente sau conditii romanul mi-ar fi placut mult mai mult.

Cartea mi s-a parut dura si chiar agresiva atat in limbaj cat si in privinta temei in general. Femeia ce il numeste pe barbatul cu care traieste magar, analizeaza punand sub lupa atat viata de acum alaturi de magar, cat si trecutul pe care il diseca fara mila. Micuta, asa cum era numita in copilarie, dovedeste un dezvoltat spirit critic, remarcand in viata familiei detalii pe care altii insa nu reusesc sa le vada.

Romanul, scris la persoana I, este un fel de jurnal al femeii care nu iarta nici una din greselile celor din jurul ei. Magarul este slab, nedemn de iubirea ei asa ca femeia nu va rata nici o ocazie de a-l critica.

Cartea lui Claire Castillon dezvaluie o lume sumbra, cenusie, unde nimic bun nu se intampla. Firea mea optimista nu a reusit sa rezoneze deloc cu aceasta lume si cum nu incerc sa fiu obiectiva atunci cand citesc, lectura asta mi-a cam lasat un gust amar.De altfel, cred ca orice om care se numara printre aceia ce vad intotdeauna jumatatea plina a paharului, se va simti revoltat citind dezvaluirile acestui suflet vesnic nemultumit.

Realizez si faptul ca sunt multi probabil cei carora le-a placut cartea. Modul de exprimare sec, concis, specific prozei conteporane, pe mine nu ma convinge insa.

In concluzie, eu am ramas cu impresia ca prin tema aleasa autoarea nu a cautat decat sa starneasca reactii, caci este evident ca atunci cand unul dintre sexe ia o pozitie vehementa impotriva celuilalt, se nasc intotdeauna controversele. Iar fata de o cruzime precum cea din “Dedesubt este infernul”, ce nu lasa loc sperantei, e greu sa ramai indiferent.