Stiti ca v-am mai povestit eu visele mele. Mai ales cele bizare. Iata inca unul avut azi-noapte:
Se facea ca eram in Giurgiu, la parinti. Iesisem in oras cu fetele in oras, lasasem masina parcara si am plecat sa ne vedem de ale noastre. La intoarcerea acasa, eram singura in parcare, fetele nu stiu unde disparusera. De departe vad niste barbati care aveau un conflict si am stat putin pe ganduri. Unul dintre ei avea masina chiar in dreptul masinii mele si era cam nasol sa ii cer sa ma lase sa plec, in timp ce el era ocupat sa il ameninte pe cel cu care se certa.
Si am asteptat eu nitel, pana cand barbatul respectiv m-a vazut si m-a intrebat ce vreau. Eu am spus ca vreau sa plec, si fara a spune nimic mi-a facut loc sa ies cu masina. Am ajuns acasa si nu am spus nimic nimanui, pana cand tata mi-a zis ca a vazut la stiri ca a avut loc o crima in orasul nostru si un barbat a fost omorat azi noapte si ciopartit.
Atunci, tot fara a spune nimic nimanui, am spus ‘la revedere’ si-am plecat la Bucuresti. Dupa cateva zile in care am stat cu frica in san, ma aflam intr-un local si fix atunci m-am hotarat sa le spun parintilor mei despre intamplarea din noaptea aceea, intr-o conversatie telefonica. Nu stiu cum s-a facut ca fix barbatul acela se afla in preajma , care oricum era venit in Bucuresti ca sa ma caute.
Si… bineinteles ca am fost rapita. Deja ma gandeam cum o sa ajung si eu taiata bucatele intr-o punga de plastic, cand omul imi zice:
- Sti sa canti?
Eu, balbaindu-ma de frica:
- Nu … nu stiu.
- Pacat. Daca stiai sa canti poate scapai cu viata.
- Pot sa incerc, am zis eu cam fara glas.
Si omul a venit atunci langa mine , a intins bratul drept in fata ( Hitler style) si m-a indemnat sa fac la fel. A inceput sa cante “Desteapta-te romane” , iar eu trebuia sa il acompaniez.
” Criminal patriot”, ma gandeam eu in timp ce mormaiam mai mult decat cantam, pentru ca nu stiam versurile.
Cert e ca… m-am trezit inainte de a se termina imnul. Si ma bucur, caci n-as fi vrut sa aflu finalul unui asa vis.
Week-end placut! 
