Asa se numeste filmul pe care l-am vazut aseara. Sau “Dragoste fara preaviz” , cum a fost el tradus prin cinematografele noastre.Eu una parca i-as fi zis “Shit happens”. Cred ar fi exprimat mai bine ideea filmului.
Despre ce e vorba?
Un tip, scrie dupa moarta sotiei sale, o carte ce devine bestseller in SUA, avand ca tema intregul proces de vindecare prin care trec oamenii odata ce au pierdut pe cineva drag. Cu ocazia unei conferinte o cunoaste pe Eloise (Jennifer Aniston, care inca e prea bine pt varsta ei) si bineinteles ca se infiripa ceva intre ei. Asta e tot.
Replica ce ar caracteriza cel mai bine filmul ar fi urmatoarea: “E trist...” . Noi cel putin ne-am distrat mult cu replica asta, dar filmul merge vazut mai degraba intre fete, n-are rost sa chinuiti barbatii cu un asa film decat daca v-au gresit grav de tot.
Nota 5.4 de pe IMDB eu zic ca e mult. I-as fi dat 4.5 sau 5 pentru singura faza din film care mi-a placut. (dar nu va zic care)
Oricum, prin postul asta eu voiam sa va dau un preaviz. Poate aveti chestii mai interesante de facut decat sa vedeti filmul asta, de exemplu sa curatati o ceapa sau sa va tundeti parul din urechi. Va asigur ca dureaza mai putin si este mai util si distractiv.
Mi s-a nazarit mie acu’ ceva vreme sa iau sa salvez in calculator Top 250 cele mai bune filme de pe imdb.com si sa incerc sa bifez cat mai multe dupa lista. Si am inceput. Insa mai am un drum lung inaintea mea.
Printre aceste capodopere ale cinematografiei sunt si cateva care mie nu doar ca nu mi-au placut, dar mi s-au parut de-a dreptul groaznice. Nu stiu ce au gasit altii in ele. Haideti sa va fac un Top 3 cele mai proaste filme din Top 250 cele mai bune filme.Va anunt ca drept criteriu de ordonare am folosit durata efectiva de timp pe care am reusit sa o indur privind respectivu film. Asadar, the winners are:
3. No country for old men (loc 115 in top 250) – filmul a luat Oscarul anul trecut asa ca m-am napustit si eu la cinema sa il vad. Motiv pentru care l-am urmarit pe tot. Din bun simt. Principalele mele preocupari au fost insa: rontaitul floricelelor, consumul excesiv de Coca-Cola, incaltarea si descaltarea succesiva de pantofii care ma strangeau ingrozitor ( sfarsitul filmului m-a prins totusi desculta si jumatate de rand a trebuit sa astepte pana mi-am incheiat pantofii care nu erau chiar atat de usor de scos – ca sa intelegeti cat de tare m-am plictisit de am facut operatiunea de mai multe ori de-a lungul filmului). Si bineinteles, constant intrebam in stanga si in dreapta: mai dureaza mult?
2. Magnolia (loc 241 in top 250) – marturisesc: motivul pentru care m-am hotarat sa ma uit a fost faptul ca Tom Cruise era printre actorii din distributie. Si cu toate acestea am reusit sa vad 40 de minute din cele 185 cate avea filmul. Si pana si acele 40 de minute au fost cu pauze. Avantajul de a fi acasa.
1. District 9 (loc 72 in tip 250) – nici nu stiu daca e corect sa spun ca nu mi-a placut filmul asta cand am vazut numai 10 minute din el. Dar nu mi-a placut domne si cu parerea omului nu te pui (expresia era putin altfel, dar eu sunt o domnisoara si ma exprim delicat).
Topul este provizoriu. Pe masura ce voi mai bifa cateva pe lista il voi reactualiza daca va fi cazul sau voi face altul nou. Si poate voi vorbi si despre cele care mi-au placut intr-adevar. Dar asta e deja o alta mancare de peste.
Marturisesc faptul ca in ultima vreme printre indeletnicirile mele zilnice s-au regasit mai putin cartile si mai mult filmele.(situatie care imi scade drastic sansele de a-mi atinge scopul de anul acesta de a citi 30 carti – vorbim de carti citite din placere acum).
Printre filmele care mi-au trecut zilele acestea prin fata ochilor am vazut, sau in unele cazuri am revazut, cateva ecranizari, ale unor romane dragi mie. Si am facut un Top 5 – Cele mai bune ecranizari ( in functie de ce am vazut si am citit eu pana acum). Iata cum arata:
5. Dragoste in vremea holerei(Love in the time of cholera – 2007) -Trebuie sa incep prin a spune ca romanul mi-a placut incredibil de mult. Filmul insa nu a reusit sa recreeze aceeasi atmosfera din cartea lui Marquez.Nu stiu cati dintre cei ce termina de vazut filmul isi mai amintesc la sfarsit intrebarea de la inceput:“ How long would you wait for love?”
Mi-a placut insa mult coloana sonora. Alegerea Shakirei mi se pare ca se potriveste fantastic de bine cu mesajul cartii si daca ma voi hotari sa o recitesc vreodata o sa am grija sa o fac in timp ce ascult melodiile din film.
4. Anna Karenina (1997) - filmul e vechi si pe vremea cand aparuse eu nu citisem cartea inca (aveam 10 ani ). Si am asteptat sa il vad abia dupa ce am terminat de citit romanul lui Tolstoi si bine am facut. Am fost uimita sa vad ca actrita ce o interpreteaza pe Anna Karenina (Sophie Marceau) arata la fel cum mi-o imaginasem eu dupa ce am citit descrierile: cu parul negru, maini micute si albe si plina de gratie. Lucrul pe care eu il am de reprosat filmului este ca a sarit peste multe situatii din carte, insa este oarecum de inteles fiind vorba de un roman atat de amplu. (more…)
Rareori se intampla ca din filmele pe care le urmarim sa lipseasca povestile de dragoste. Eu astazi insa, o sa ma refer numai la acelea dintre ele cu un final fericit, acelea care, chiar daca nu recunoastem, ne fura un suspin tacut celor mai multi dintre noi. Insa cat de diferita este realitatea de ceea ce vedem noi dincolo de ecran?
In filme dragostea este intotdeauna neprevazuta, ea apare din senin, se intampla intr-o fractiune de secunda si dureaza pentru totdeauna; in viata reala trec insa uneori ani intregi pana sa realizam ca vrem sa imbatranim alaturi de cineva si in numai cateva momente putem distruge ceea ce cu greu am reusit sa cladim.
Filmele de dragoste se termina intotdeauna dupa ce casatoria a avut loc; in viata de zi cu zi, tocmai casnicia reprezinta adevarata provocare si momentul in care povestea abia incepe.
In filme, EL are tot timpul cadoul potrivit, insotit de cuvintele potrivite, iar EA il va ierta mereu si il va primi inapoi cu bratele larg deschise; in viata reala o inima ranita nu se vindeca cu trandafiri, indiferent cat de mare ar fi buchetul.
Pe micul sau marele ecran prima noapte de dragoste este intotdeauna magica si perfecta din toate punctele de vedere; cand vine insa vorba de realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Lumanarelele dau bine in film, la fel si muzica in surdina si paharele pline cu vin rosu; cati dintre voi gasiti insa timpul si dispozitia necesara de a crea acest cadru pentru cel sau cea pe care pretindeti ca il sau o iubiti?
Si acum spuneti sincer, cat de des va duceti intr-un loc pustiu doar ca sa priviti impreuna stelele, stand intinsi pe iarba? Cand v-ati facut ultima data timp sa pregatiti o cina romantica?
Iar tu stimate domn,cand i-ai luat ultima data o floare sau orice mica atentie fara nici un motiv anume? Cand i-ai sarutat ultima data mana cu care iti place sa iti dezmierde parul?
Si tu stimata doamna sau domnisoara, cand ai avut rabdare sa te uiti cu el la un meci sau sa mergi pe stadion, doar pentru ca isi dorea asta de mult? Cand ai cumparat ultima data un obiect vestimentar cu care numai el sa te vada imbracata?
Vedeti voi,din nefericire lucrurile care in filme au devenit deja un cliseu, in viata reala nu se intampla prea des. Poate ca de fapt nu ne-ar strica sa invatam cate ceva din ceea ce vedem; sau daca nu suntem in stare, poate ar trebui sa nu ne mai uitam deloc la astfel de pelicule . Pana atunci insa, nu mai visati o dragoste ca in filme. Mai bine amintiti-va ca filmele inspirate dintr-un caz real, nu sunt niciodata cele cu final fericit.
Intrebarea aceasta mi-am pus-o eu zilele acestea,cand am avut ocazia sa urmaresc mai multe filme decat obisnuiesc eu de obicei. Si asta numai pentru ca momentan am ramas fara seriale la care sa ma uit si astept sa inceapa noile sezoane ale catorva dintre ele, acum la sfarsitul lui septembrie.
Si pentru ca eu am avut dificultati in a gasi niste filme pe gustul meu, m-am gandit sa va povestesc si voua despre ele, in caz ca sunteti vreodata in pana de idei. Asadar, iata-le mai jos, intr-o ordine care nu are nici o legatura cu preferintele mele:
Valkyrie – filmul acesta imi propusesem sa il vad la cinema chiar atunci cand a aparut, ca doar il are cap de afis pe stimabilul Tom Cruise. Actiunea se plaseaza in Germania,in timpul celui de-al l doilea razboi mondial, cand mai multi oameni influenti din armata nazista pun la cale un plan de al asasina pe Adolf Hitler. Este vorba despre operatiunea Valkyrie, filmul fiind inspirat din fapte reale, iar daca veti urmari filmul si veti citi cele scrise pe Wikipedia veti vedea ca pelicula respecta destul de bine evenimentele petrecute, asa ca poate fi considerat o buna lectie de istorie.
I hate Valentine’s Day – cu toate ca pe IMDB nu are un rating prea mare, mie mi s-a parut dragutel filmul, avand in vedere si ora tarzie din noapte la care eu l-am urmarit. Genevieve, care detine o florarie impreuna cu 2 prieteni homosexulai, are o regula destul de bizara in ceea ce priveste relatiile ei cu barbatii: totul trebuie sa se rezume la numai 5 intalniri, moment dincolo de care romantismul dispare. Astfel, spune ea, oamenii ar putea fi mereu fericiti fara a exista riscul sa le fie inselate asteptarile sau sa fie raniti. Asta pana cand in peisaj apare un oarecare Fat-Frumos care ii da sistemul peste cap si o face sa isi doreasca mai mult.
Phoebe in Wonderland – asta mi-a fost cel mai drag dintre toate, cu toate ca nu m-a facut deloc sa rad. Mi-a adus aminte insa de multe momente in care m-am simtit si eu exact ca Phoebe, micuta din film pentru care lumea faurita din propria ei imaginatie era mult mai buna si mai frumoasa decat realitatea in care traia. Lumea asta mare si plina de reguli, cu lucruri ce e mai bine sa ramana nerostite, nu este grea numai pentru un copil ci uneori si pentru cei adulti. Mi-a placut mult filmul cu toate ca m-a intristat.
My life in ruins – desi titlul pe mine m-a dus cu gandul la o drama, filmul s-a dovedit a fi o alta comedie romantica, a carei protagonista era interpretata de aceeasi actrita ca si in I Hate Valentine’s Day. Georgia, care venise in Grecia pentru a deveni profesoara de istorie, lucreaza la o agentie de turism pe post de ghid si face o treaba extrem de proasta. Atunci cand este pe punctul de a renunta, are parte de un grup de turisti care nu numai ca o vor invata sa ii placa munca ei, dar incurajata de ei va lua nastere o poveste de dragoste, asa cum ii sta bine unui film de genul asta.
Acestea au fost recomandarile mele pentru moment. Vizionare placuta si discutam cand ma intorc!
Am vazut zilele trecute un film. Two Lovers se numeste. Mie personal nu mi-a placut, insa 2 oameni a caror parere eu o respect si apreciez mi-au spus ca lor filmul le-a placut. Ba chiar mi s-a spus pe de o parte ca nu am inteles eu morala filmului si de-asta spun ca a fost plictisitor, iar pe de alta parte am fost “acuzata” ca imi plac doar comediile si nu stiu sa apreciez un film mai serios.
Spoiler Alert! Daca intentionezi sa vizionezi filmul poate ar fi mai bine sa nu citesti randurile de mai jos.
Sa va spun insa ce am vazut si am inteles eu din subiectul acestei pelicule: un nene, pe la vreo 30 de ani, cu oarece probleme psihice ( asta nu stiu daca a fost doar impresia mea sau intr-adevar asa era) este impins de parinti sa aiba o relatie cu fata unor prieteni, care urmau totodata sa cumpere afacerea familiei. Tipul insa o cunoaste pe o vecina seducatoare (Gwyneth Paltrow), care tocmai se mutase in bloc, cu tot cu problemele ei: o relatie cu un barbat insurat. Bineinteles ca aceasta fata inaccesibila este mai atragatoare in viziunea barbatului, care se amorezeaza de ea, devine amicul ei, ii este alaturi ori de cate ori are nevoie, in speranta ca fata isi va intoarce privirile si asupra lui. Totodata el mentine legatura si cu domnisoara cealalta, care este indragostita de el si careia el ii da sperante desarte. (more…)
Venirea pe lume a nou-nascutilor a fost dintotdeauna un motiv de bucurie in familiile in care acesti mormoloci smiorcaitori erau doriti cu adevarat de viitorii lor parinti si nu reprezentau doar simple consecinte ale unor momente de nesabuinta imbinata deseori cu alcool.
Asadar, sarbatorirea acestui moment mi se pare un lucru cat se poate de normal. Se poarta insa pe la noi, ca masculul sa isi adune restul haitei si sa dea de baut inainte uneori ca sotia sa fi iesit din spital. Acum poate oi fi eu nebuna, dar in ce lume e corecta situatia aceasta? (more…)
Pare-mi-se mie ca de la un timp incoace petrec mai mult timp la cinema decat acasa.Am inceput sa ma simt in fotoliile de acolo mai comod decat in patul meu si asta zic eu, nu-i normal.Si in plus,Sebi al meu deja incepe sa se simta neglijat. Asta este si motivul pentru care de ceva timp incoace insista sa ma insoteasca de fiecare data in iesirile mele nocturne. Spre exemplu, pentru un “copil†de varsta lui se poate lauda ca a vizionat Seven Pounds , ceea ce nu-i tocmai un lucru de trecut cu vederea.
Referitor la acest film ,pentru ca am auzit prea multi care il ridicau in slavi, nu vi se pare ca abordarea a fost mult prea simplista si cat se poate de previzibila? Eu nu cred ca e normal ca in final sa iti fie mila de om care in fond era responsabil de moartea a 7 persoane, a caror viata nu poate fi rascumparata prin salvarea altor 7 . Nu stiu, poate gandesc eu prea departe , dar cred ca ar fi iesit un film mai bun, daca in loc de povestea de dragoste s-ar fi axat pe remuscarile ce nu ii dadeau pace. Nu i s-a mai parut nimanui suspect cum un om ce inca suferea din cauza faptului ca si-a ucis sotia, se indragosteste atat de usor de o femeie noua? (more…)