Mergeam acum doua zile din Berceni spre Plaza Mall, adica tocmai in Drumul Taberei si se facea ca era tocmai ora de cosmar a soferului de Bucuresti, momentul in care toti capitalistii dau shut down la calculatoare si se imprastie care cum poate, in autobuze, metrouri sau masini mai mult sau mai putin personale.
Mai pe scurt: ora 18, in Bucuresti, la volan. Vis, nu alta!
Cand ajung pe la Eroii Revolutiei, cam in dreptul a ceea ce se cheama prea pompos City Mall, ma uit in stanga mea si vad un cer portocaliu si undeva printre copaci reusesc chiar sa intrezaresc un soare rosu rosu, mai ceva ca un homar.
Cu gatul girafa spre stanga continui sa ma deplasez pana cand intru pe Viilor de unde abia daca mai pot vedea un colt din cerul acela minunat. Ma grabesc sa intru pe Trafic Greu, doar doar o sa am de acolo o priveliste mai buna. Da’ de unde!
Am tot mers asa cu capul sucit spre cerul acela insangerat pana cand am ajuns in intersectia de la Razoare unde am vazut-o: era ea, macaraua, si era la lucru si se invartea fix intr-acolo unde soarele meuca un glob rosu se topea in asfalt!
Si m-am gandit la acel om cocotat acolo sus si ma intrebam daca el observa acel apus, daca e si el fascinat, daca apreciaza acel moment sau daca se gandeste ca sunt si oameni asa ca mine care-l invidiaza in acea clipa pentru ca se afla la locul potrivit, in momentul potrivit.
Nu am poza cu apusul de acum doua zile, dar va arat unul surprins in vara aceasta undeva in apropiere de Rasnov. M-am simtit si eu norocoasa atunci, pentru ca m-am aflat unde trebuia, fix la momentul care trebuia.
Apusul este momentul meu preferat din zi. Care e al vostru?


