Rating: ★★½☆☆ 

Am vrut sa ma plimb prin Africa,  sa ii cunosc putin din senzualitate si sa ii descopar farmecele. De-asta am ales romanul de fata, care nu a fost totusi ceea ce ma asteptam.

Irene, tanara protagonista a romanului este cel putin atipica pentru rolul in care este “distribuita”: ea nu numai ca nu castiga simpatia cititorului pe durata lecturii, ci dimpotriva, are un caracter antipatic, care o face sa fie nesuferita.

Cleptomana si dornica de placeri senzuale, cam asta ar fi pe scurt descrierea acestei fete misterioase, care crede ca prin oferirea trupului sau poate vindeca oamenii si le poate schimba viata.

Cred ca autoarea a vrut sa socheze un pic lumea occidentala, vorbind despre jungla din orase, unde oamenii se lupta zi de zi pentru supravietuire, precum niste fiare salbatice. Pe mine totusi nu m-a convins si romanul mi-a parut a fi rodul imaginatiei unei adolescente rebele, care incearca cu tot dinadinsul sa sparga tiparele si sa remarce astfel.

Nu pot spune insa nici ca nu mi-a placut deloc. Mai degraba va invit sa o cititi si voi si sa va intoarceti apoi aici cu pareri noi. Iar daca vreti un mic sfat de la mine, iata-l: nu-i o lectura tocmai buna de sarbatori; mai asteptati pana in ianuarie, cand se va potrivi de minune cu gerul diminetilor inghetate s posomorate de dupa vacanta.

S-a intamplat sa citesc cartea lui Claire Castillon chiar acum in preajma sarbatorilor si a fost cu siguranta o sincronizare nefasta, cu toate ca nu cred ca in alte momente sau conditii romanul mi-ar fi placut mult mai mult.

Cartea mi s-a parut dura si chiar agresiva atat in limbaj cat si in privinta temei in general. Femeia ce il numeste pe barbatul cu care traieste magar, analizeaza punand sub lupa atat viata de acum alaturi de magar, cat si trecutul pe care il diseca fara mila. Micuta, asa cum era numita in copilarie, dovedeste un dezvoltat spirit critic, remarcand in viata familiei detalii pe care altii insa nu reusesc sa le vada.

Romanul, scris la persoana I, este un fel de jurnal al femeii care nu iarta nici una din greselile celor din jurul ei. Magarul este slab, nedemn de iubirea ei asa ca femeia nu va rata nici o ocazie de a-l critica.

Cartea lui Claire Castillon dezvaluie o lume sumbra, cenusie, unde nimic bun nu se intampla. Firea mea optimista nu a reusit sa rezoneze deloc cu aceasta lume si cum nu incerc sa fiu obiectiva atunci cand citesc, lectura asta mi-a cam lasat un gust amar.De altfel, cred ca orice om care se numara printre aceia ce vad intotdeauna jumatatea plina a paharului, se va simti revoltat citind dezvaluirile acestui suflet vesnic nemultumit.

Realizez si faptul ca sunt multi probabil cei carora le-a placut cartea. Modul de exprimare sec, concis, specific prozei conteporane, pe mine nu ma convinge insa.

In concluzie, eu am ramas cu impresia ca prin tema aleasa autoarea nu a cautat decat sa starneasca reactii, caci este evident ca atunci cand unul dintre sexe ia o pozitie vehementa impotriva celuilalt, se nasc intotdeauna controversele. Iar fata de o cruzime precum cea din “Dedesubt este infernul”, ce nu lasa loc sperantei, e greu sa ramai indiferent.