Mazgalituri cu tag-ul ‘literatura erotica’

 

Dragoste neagra – Dominique Noguez

Mazgalit de Ea Saturday, April 24th, 2010

“Odata depasita masura, nu mai exista limite.”

Aprecierea blondei: ★★½☆☆ 

Am deja in biblioteca aproape jumatate din colectia Eroscop a celor de la editura Trei, iar cartea despre care o sa va vorbesc acum chiar din aceasta colectie face parte.

“Dragoste neagra” prezinta povestea unui barbat care se indragosteste de o femeie cu 11 ani mai tanara decat el, o femeie frumoasa, metisa, care in scurt timp ajunge sa il joace pe degete.

Odata cu disparitiile subite ale Laetitiei, incep si problemele cuplului. Femeia indaratnica, razvratita, uneori violenta, il domina pe barbatul ce se lasa vrajit de puterea ei de seductie. Infidelitatea ei raneste, insa cu toate acestea este mereu primita inapoi, ca pentru un nou inceput.

Eric este insa constient de faptul ca relatia sa cu Laetitia nu avea cum sa dureze, si acest fapt este cu atat mai evident in momentele in care cei doi se despart pentru scurt timp sau cand intra in conflict: “ Ochii ii erau atintiti asupra mea, larg deschisi, duri, stralucitori, dar fara sa ma vada; ma traversau, erau ochi ganditori, descoperind limpede un viitor din care eu lipseam. Indragostitii pe cale sa se desparta traiesc adesea asemenea stari.”

Cartea nu a reusit totusi sa imi capteze interesul cap-coada, caci uneori citeam fragmente care ma determinau sa povestesc tuturor despre roman si sa li-l recomand, iar alteori aveam impresia ca citesc fraze al caror rost nu este acolo si care faceau textul greu de citit si neinteresant. Indelungile monoloage interioare ale barbatului sunt uneori anoste, lipsite de acel “je ne sais quoi” care te atrage la o carte, pentru ca apoi interesul cititorului sa fie (re)suscitat  de un episod captivant si dezamagit  5 minute mai tarziu, cand naratiunea isi pierde iarasi din farmec, iar suspansul din intensitate.

De fapt lectura intregii carti mi-a parut un fel de roller-coaster, uneori cu pante abrupte, alteori cu portiuni plane, finalul “calatoriei” fiind totusi unul usor previzibil. Nici incadrarea in colectia “Eroscop” nu mi se pare una foarte inspirata, in comparatie cu alte volume din aceasta colectie pe care eu le-am mai citit pana acum.

 

Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei – Marchizul de Sade

Mazgalit de Ea Thursday, January 21st, 2010

Aprecierea blondei: ★★★★☆ 


Am terminat de citit acum ceva vreme “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei” sau “Scoala libertinajului”. Am amanat aceasta scriere a parerilor mele legate de carte atat din cauza lipsei de timp, cat mai ales datorita faptului ca nu gaseam in mine cuvintele potrivite. Si nici nu cred ca le voi gasi prea curand.

Am spus-o mai demult atunci cand vorbeam despre “Povestea lui O” si o repet si acum: n-ai cum sa ramai indiferent in fata unei asemenea lecturi. Mai cred si ca e greu sa spui ca aceasta carte ti-a placut fara ca asupra ta sa se abata un val de suspiciuni din partea celor care te vor acuza ca sustii sau esti adept al violului, incestului , scatofiliei, violentei, cruzimii, crimei si bineinteles al… sadismului.

De la numele marchizului de Sade deriva termenul de sadism explicat astazi in DEX ca fiind o “perversiune sexuala manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferințe fizice, o tendinta anormala spre cruzime”. Nu stiu altii cum sunt, insa in mine a starnit dorinta imediata de a afla ce anume a putut concept o minte atat de socant, incat restul lumii sa ii transforme numele intr-un substantiv ce astazi are numai conotatii negative.

Adevarul este ca daca ar trebui sa descriu romanul in numai cateva cuvinte as spune ca este o carte a ororilor. Sade a scris romanul pe cand era inchis in inchisoarea Bastilia,si in ciuda intinderii sale, acesta este neterminat, doar una din cele 4 parti fiind finalizata.

Imi dau seama pe masura ce scriu, ca nu faptele petrecute in roman sunt importante atunci cand vrei sa vorbesti cuiva despre aceasta carte, ci impresiile pe care acestea le-au produs asupra ta. Este necesar totusi sa va spun cateva idei despre subiect, pentru a va vorbi apoi despre una din concluziile mele legate de efectul acestui roman. (more…)

 

Emmanuelle – Emmanuelle Arsan

Mazgalit de Ea Wednesday, October 28th, 2009

Erotismul nu este excesul placerii, ci placerea excesului.

Aprecierea blondei: ★★☆☆☆ 

emmanuelle“Emmanuelle – 1. Lectia barbatului” este romanul pe care autoarea l-a scris pe cand avea numai 19 ani si se spune despre acesta ca este cel mai bine vandut roman erotic in toata lumea. Si asa o fi, insa mie cartea mi-a lasat impresia ca incearca sa para mai mult decat este.

Nu sunt o mare cunoscatoare in ale literaturii erotice, aceasta a fost abia a treia lectura a mea de acest gen dupa “Venus invesmantata in blanuri” si “Povestea lui O”, insa consider ca se afla mult sub nivelul acestora, care oricum pot fi incadrate si in alte genuri alte literaturii.

Firul epic este cat se poate de simplu, fiind o lectura cat se poate de usoara pana la un anumit punct. Emmanuelle este o tanara proaspat casatorita, care dupa o absenta de 6 luni se intoarce in Bangkok, pentru a fi alaturi de sotul ei. Aceasta se bucura pe deplin de sexualitatea si frumusetea ei, atat in compania sotului ei cat si in compania altor barbati sau femei. (more…)

 

Povestea lui O – Pauline Reage

Mazgalit de Ea Wednesday, September 23rd, 2009

Aprecierea blondei: ★★★★★ 


povestea_lui_o1Prin definitie literatura este subiectiva, fiind putine la numar cazurile in care un autor sau o carte este unanim apreciata de catre publicul cititor; ba chiar daca am sta sa estimam numarul de carti existente la nivelul mondial in literatura, procentul ar fi prea mic pentru a putea fi luat in seama in vreun calcul statistic.

Am inceput astfel prezentarea acestei carti pentru ca sunt convinsa ca aprecierea mea in privinta romanului de fata ar putea fi vehement contestata de cei ce nu au “gustat” deliciul acestei lecturi. Caci ce alt subiect, daca nu cel de natura erotica, este mai controversat chiar si in societatea contemporana? Cu toate ca sexul nu mai este un subiect tabu, fiind chiar extrem de abordat in reviste si ziare, cartile erotice, acelea ce pot primi titlul de creatie literara, reprezinta inca o noutate si un gen cu care nu suntem obisnuiti.

Motivul pentru care “Povestea lui O” m-a incantat este faptul ca o astfel de carte nu te poate lasa indiferent, ci te obliga sa iei o atitudine: sa o citesti de la un cap la altul fara oprire sau sa o inchizi dupa 2 pagini ; nu este insa un roman a carei lectura sa o continui dintr-o simpla hotarare de a nu lasa vreo carte odata inceputa neterminata. Insa insusi gestul de a deschide o carte ce face parte dintr-o colectie de literatura erotica reprezinta o exprimare a unei curiozitati ce evident exista, chiar daca ulterior sunt si persoane ce isi manifesta dezaprobarea in privinta acestui gen.

Povestea cartii de fata este la fel de fascinanta ca si povestea in sine prezentata in carte. (more…)