Mazgalituri cu tag-ul ‘literatura’

 

Cutia cu bomboane otravite – Anthony Berkeley

Mazgalit de Ea Sunday, December 19th, 2010

“Memoria publica este, dupa cum se stie, extraordinar de trecatoare, dar prejudecatile publice sunt, in egala masura, extraordinar de durabile.”

Rating: ★★★½☆ 

A trecut o saptamana  de cand am terminat de citit cartea si eu abia m-am urnit sa scriu ceva despre ea. Si nu-i vina ei saracuta, ca mi-a placut.

Eu nu ma prea dau in vant dupa romane politiste, dar aceasta a venit cu o recomandare  la mine, asa ca am bagat-o in fata altora de pe lista de lecturi.

Iata despre ce e vorba: in societatea buna a Londrei are loc o crima neasteptata. Doamna Bendix moare otravita, mancand bomboane dintr-o cutie primita cadou de la sotul sau, care la randul sau o primeste de la o cunostinta de la club, care -asa cum va imaginati dja – a primit-o prin posta din partea unei cunoscute firme de bomboane.

Cum Politia nu reuseste sa descopere criminalul, in scena intra grupul de “criminalisti” condus de Roger Sheringham, oameni pasionati de criminalistica ce hotarasc sa se implice de aceasta data in rezolvarea unui caz real.

Romanul consta asadar in expunerea a 6 teorii diferite privind asasinatul, fiecare avand o persoana diferita pe post de acuzat si o logica bine inchegata in spate. De fiecare data insa, noul vorbitor reuseste sa zdruncine teoria predecesorului, asa ca ramane de vazut care va fi rezolvarea acceptata drept adevarata in final.

Eu recunosc ca prima teorie formulata de mine a fost una gresita, insa a doua a fost cea corecta. Cred ca o sa incep sa mai strecor din cand in cand printre lecturile mele si cate un roman politist, pentru ca mi se pare incitant sa creezi teorii si sa incerci sa intuiesti alibiuri, motive si dovezi.

Astept pareri daca ati citit deja cartea sau recomandari de alte romane politiste pe care as putea sa le mai incerc(am mai citit pana acum doar Crima in Orient Express  – Agatha Christie si Trilogie in alb: Trandafirul Alb, Pescăruşul alb, Îngerul Alb – Constantin Chirita).

 

Femeie goala, femeie neagra – Calixthe Beyala

Mazgalit de Ea Friday, December 3rd, 2010

“Stiu ca toata lumea este capabila sa spuna si sa faca tot felul de lucruri, chiar dintre cele mai nebune, de indata ce sunt cerute de persoana care poseda cheile bunei noastre stari financiare, sexuale si psihologice.

Rating: ★★½☆☆ 

Am vrut sa ma plimb prin Africa,  sa ii cunosc putin din senzualitate si sa ii descopar farmecele. De-asta am ales romanul de fata, care nu a fost totusi ceea ce ma asteptam.

Irene, tanara protagonista a romanului este cel putin atipica pentru rolul in care este “distribuita”: ea nu numai ca nu castiga simpatia cititorului pe durata lecturii, ci dimpotriva, are un caracter antipatic, care o face sa fie nesuferita.

Cleptomana si dornica de placeri senzuale, cam asta ar fi pe scurt descrierea acestei fete misterioase, care crede ca prin oferirea trupului sau poate vindeca oamenii si le poate schimba viata.

Cred ca autoarea a vrut sa socheze un pic lumea occidentala, vorbind despre jungla din orase, unde oamenii se lupta zi de zi pentru supravietuire, precum niste fiare salbatice. Pe mine totusi nu m-a convins si romanul mi-a parut a fi rodul imaginatiei unei adolescente rebele, care incearca cu tot dinadinsul sa sparga tiparele si sa remarce astfel.

Nu pot spune insa nici ca nu mi-a placut deloc. Mai degraba va invit sa o cititi si voi si sa va intoarceti apoi aici cu pareri noi. Iar daca vreti un mic sfat de la mine, iata-l: nu-i o lectura tocmai buna de sarbatori; mai asteptati pana in ianuarie, cand se va potrivi de minune cu gerul diminetilor inghetate s posomorate de dupa vacanta.

 

Climate – Andre Maurois

Mazgalit de Ea Sunday, August 1st, 2010

“Singura mea ocupatie a fost sa urmaresc o fericire absoluta la care credeam ca pot ajunge cu ajutorul femeilor; nu exista ceva mai iluzoriu.”

Rating: ★★★★☆ 

La fel ca si pe Tomata cu scufita si pe  mine m-a convins sa citesc aceasta carte acum tot citatul de pe coperta 4, pe care il  puteti citi si voi mai sus in italic.

Desi auzisem de autor, nu eram deloc familiarizata cu operele lui si trebuie sa recunosc ca acest prim roman al sau care a ajuns in mainile mele, a fost mai mult decat ma asteptam.

Ceea ce simt ca trebuie sa spun in primul rand, e ca de la bun inceput si pana la final, cartea mi-a transmis spiritul autentic al literaturii franceze, la fel ca alte romane printre care se numara Rosu si negru, Dama cu camelii,  Manon Lescaut si mai sunt multe.

Povestea are 2 parti, ce reprezinta de fapt 2 perspective ale aceleiasi povesti: prima parte prezinta o scrisoare a lui Phillipe catre Isabelle, in care ii vorbeste despre copilaria sa si despre casatoria cu Odile. Nu ni se spune nimic despre identitatea acestei Isabelle si sunt momente in care cititorul poate sa uite lejer ca citeste o destainuire pe care Phillipe o face acestei femei anonime.

Scrisoarea aceasta poate fi vazuta insa usor si ca un monolog interior, un fel de introspectie pe care autorul o face, mai mult pentru sine decat pentru a o lamuri pe destinatara sa. Phillipe vorbeste despre relatia sa cu Odile inca de la inceputuri, punand insa accentul pe acel aspect care a zdruncinat relatia lor: gelozia.

Partea a 2-a capata vocea lui Isabelle si din acest moment sunt clarificate multe nelamuriri si romanul devine oarecum previzibil. Cu toate acestea e una din cele mai placute lecturi din ultima vreme si v-o recomand si voua.

Cu aceasta ocazie va atrag atentia si asupra colectiei Carte de Buzunar de la Jurnalul National. Apare lunea, costa numai 6 RON si sunt niste titluri pe care nu le gasesti prea usor in rest la noi, iar acesta nu poate fi decat un lucru bun si de apreciat.

Spor la citit!

 

Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez

Mazgalit de Ea Monday, July 5th, 2010

…pretutindeni aparea, transfigurata, Remedios: Remedios in atmosfera somnoroasa a celor doua ceasuri de dupa-amiaza, Remedios in respiratia blanda a trandafirilor, Remedios in clepsidra ascunsa a carilor, Remedios in aburii painii dimineata, Remedios pretutindeni si Remedios mereu.

Rating: ★★★★★ 

Stiam ca o sa imi placa inca dinainte sa o deschid, insa nu aveam idee ca o sa imi placa atat de mult incat sa declar tare si raspicat, pentru prima data in viata: E cea mai buna carte pe care am citit-o.

Cu toate acestea, ma gandesc ca pe coperta unei carti precum cea despre care va povestesc eu acum, ar trebui sa existe un avertisment scris mare care sa spuna: “Atentie, aceasta carte iti poate schimba viata!”.

Nu are rost sa incep a face un rezumat al cartii, caci ceea ce farmeca cititorul sunt cuvintele imbinate cu maiestrie, in fraze rupte parca dintr-un cantec ce indeamna la visare. Satul Macondo, personaj de temelie al romanului alaturi de membrii familiei Buendia, pare desprins de lumea cunoscuta noua, la fel ca si locuitorii sai.

Generatiile care se succed de-a lungul unui veac presarat cu razboaie si momente de prosperitate,  urmeaza toate acelasi destin, un destin in fata caruia vointa omului pare a fi lipsita de putere.

Cum un cantec indragit spune  ca “Unde dragoste nu e, nimic nu e”, (more…)

 

Ars Magica – Nerea Riesco

Mazgalit de Ea Sunday, June 13th, 2010

“Sunt mai mandru de mine ca ti-am meritat sufletul decat ca ti-am avut trupul.”

Rating: ★★★★☆ 

Voi fi total sincera si voi incepe prin a spune ca primele 50 de pagini ale romanului m-au plictisit teribil si aproape ca am vrut sa renunt la el. Nu prea imi dadeam seama care e subiectul si ma incurcasem in numele atator personaje, insa odata ce am reusit sa intru in lumea ei (a cartii), mi-a fost greu sa o mai las din mana.

Actiunea se petrece in Spania, la inceputul secolului al XVII-lea, in perioada Inchizitiei. Dupa un autodafe sangeros, in urma caruia fusesera omorati mai multi oameni acuzati de vrajitorie, conducerea tarii da un edict prin care toti cei care isi recunosteau legaturile cu Diavolul si se caiau de acestea, urmau a fi gratiati.

Alonso de Salazar y Frias este inchizitorul care trebuia sa puna in aplicare acest edict, urmand a strabate tinuturile in cautarea acelora care veneau sa se lepede de Satana.

Pe urmele alaiului lui Salazar, mergea micuta Mayo de Labastide d’Armagnac, o tanara fata, presupusa fiica a Diavolului, ce se afla in cautarea doicii sale, ce fusese inchisa sub acuzatia de vrajitorie, chiar inainte ca autodafe-ul sa aiba loc. Aceasta spera ca urmandu-l pe acela insarcinat de descoperirea vrajitoarelor, sa o regaseasca si pe aceea care o crescuse inca de mica si o initiase in tainele farmecelor.

Abia la sfarsitul lecturii mele am aflat ca atat datele din roman cat si informatiile de natura istorica se bazeaza pe fapte reale. La fel si cele cateva vraji explicate in carte se pare ca ar fi intr-adevar dintre acelea folosite cu secole in urma, autoarea prezentand la final o bibliografie si mentionand faptul ca o documentatie vasta pe tema tratata de carte poate fi gasita la Arhiva Istorica Nationala din Madrid.

In fond, cartea este despre credinta. Fie ca este vorba despre credinta in Dumnezeu, in Diavol, in forte supranaturale, sau in iubire. Concluzia ar fi ca toti oamenii au nevoie sa creada in ceva.

 

Insecta – Claire Castillon

Mazgalit de Ea Monday, March 29th, 2010

Rating: ★★★★☆ 

Acum cateva luni, dupa ce am citit romanul Dedesubt este infernul, scris tot de Claire Castillon, nu mi-as fi imaginat ca o sa ajunga in mainile mele o alta carte de a ei si ca aceasta o sa imi placa atat de mult in  contrast cu prima.

Volumul “Insecta” reuneste 19 scurte povestiri care au ca tema principala relatia mama – fiica.

Inainte de a va apuca de citit, imaginati-va relatia clasica, normala, dintre o mama si fiica ei, discutiile pe care le poarta, sentimentele care le leaga, iar inainte de a deschide cartea stergeti-va acest tablou din minte si uitati de existenta lui.

Unii ar spune ca povestirile lui Claire Castillon sunt dure. Cine poate spune insa ca nu au nici un strop de realitate in ele? Iar realitatea este de cele mai multe ori dura…

In “Insecta” sunt abordate teme precum incestul, cruzimea, violenta, frustrarea , despre care se vorbeste franc si la persoana I.

Marturisesc ca am inceput sa citesc fara a avea mari asteptari, dat fiind faptul ca romanul mentionat la inceput nu a fost pe gustul meu, insa lectura aceasta scurta m-a intrigat, asa ca pe viitor voi mai cauta si alte opere de ale autoarei.

 

Intrebare

Mazgalit de Ea Thursday, February 18th, 2010

Cand citesti despre arderea pe rug a vrajitoarelor, te identifici cu vrajitoarea sau cu lumea care asista?

Intrebarea asta am gasit-o in cartea pe care o citesc acum. Nu va spun inca despre ce carte e vorba.

Insa voi ce raspuns ati da la aceasta intrebare?

 

Hagi-Murad – Lev Tolstoi

Mazgalit de Ea Sunday, February 14th, 2010

Rating: ★★★★☆ 

Am inceput sa citesc Hagi-Murad fara a sti mare lucru despre subiect, asa cum se intampla cu aproape toate cartile care ajung pe mana mea. Foarte repede am realizat insa ca am nevoie si de putina documentare inainte de a inainte cu lectura mea, dat fiind faptul ca nivelul de cunostinte istorice nu este tocmai punctul meu forte, cu care sa vreau sa ma laud.

Hagi-Murad a fost unul dintre conducatorii ceceni implicati in Razboiul Caucazului, ce a avut loc intre anii 1817-1864, avand drept parti combatante pe de o parte Imperius Rus, iar de partea cealalta pe Abhazia, Cerkezia, Balkaria, Karaciai, Daghestan si Cecenia.

Nuvela debuteaza cu o metafora ce il asemuieste pe Hagi-Murad cu ciulinul ce nu vrea sa se plece la pamant si care se ridica si dupa ce a fost calcat in picioare.

Este prezentat episodul in care eroul se preda si trece de partea rusilor, datorita unor conflicte avute cu Imam Samil. In Rusia el ajunge pe rand in casele mai multor comandanti si conducatori si este interesant de urmarit atat atitudinea acestora fata de Hagi-Murad, cat si reciproca. Unii dintre acestia isi manifesta inca de la inceput neincrederea, altii insa apreciaza blandetea si bunatatea de care omul Hagi-Murad da dovada in diferite forme.

Pe langa lectia de istorie oferita, nuvela reprezinta si o fresca a societatii din acea perioada prin episodul cinei din casa lui Vorontov sau cel dedicat imparatului Nikolai.

Am mai observant faptul ca in literatura rusa, atat cat am citit eu pana acum, moartea ocupa intotdeauna un loc aparte in naratiune.Capitolul ce prezinta moartea soldatuui Avdeev mi-a amintit de Anna Karenina si de episodul dedicat mortii lui Nikolai, fratele lui Levin. Tolstoi construieste o imagine a mortii ce nu are menirea sa impresioneze la nivel sentimental, ci sa actioneze la nivelul psihicului, zguduind perceptia conform careia in romane moartea reprezinta un act eroic sau un sacrificiu. Actul de trecere in nefiinta este privit atat din perspectiva celui aflat pe patul mortii, cat si din viziunea celor ce asista la intregul episod sau care vor ramane in urma celui ce a pierit. Moartea capata astfel o insemnatate aparte nu prin modul in care s-a petrecut,ci prin efectele pe care le produce.

Inca de la inceput eu am asemuit aceasta nuvela cu romanul lui Hemingway : “Pentru cine bat clopotele”. Chiar daca din punct de vedere al dimensiuniii cele doua nu se pot compara si chiar daca din nuvela lui Tolstoi lipseste latura romantica, eu am asemanat cele doua opere pentru ca fiecare reprezinta in felul sau un “document” de istorie, veridic prin faptul ca autorii au luat parte la evenimentele relatate.

Prin Hagi-Murad nu se prezinta doar destinul unui om, ci al unui intreg popor ce refuza sa isi plece capul in fata inamicului, chiar daca acesta este mai numeros si mai puternic.

 

Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei – Marchizul de Sade

Mazgalit de Ea Thursday, January 21st, 2010

Rating: ★★★★☆ 


Am terminat de citit acum ceva vreme “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei” sau “Scoala libertinajului”. Am amanat aceasta scriere a parerilor mele legate de carte atat din cauza lipsei de timp, cat mai ales datorita faptului ca nu gaseam in mine cuvintele potrivite. Si nici nu cred ca le voi gasi prea curand.

Am spus-o mai demult atunci cand vorbeam despre “Povestea lui O” si o repet si acum: n-ai cum sa ramai indiferent in fata unei asemenea lecturi. Mai cred si ca e greu sa spui ca aceasta carte ti-a placut fara ca asupra ta sa se abata un val de suspiciuni din partea celor care te vor acuza ca sustii sau esti adept al violului, incestului , scatofiliei, violentei, cruzimii, crimei si bineinteles al… sadismului.

De la numele marchizului de Sade deriva termenul de sadism explicat astazi in DEX ca fiind o “perversiune sexuala manifestata prin placerea de a provoca partenerului suferințe fizice, o tendinta anormala spre cruzime”. Nu stiu altii cum sunt, insa in mine a starnit dorinta imediata de a afla ce anume a putut concept o minte atat de socant, incat restul lumii sa ii transforme numele intr-un substantiv ce astazi are numai conotatii negative.

Adevarul este ca daca ar trebui sa descriu romanul in numai cateva cuvinte as spune ca este o carte a ororilor. Sade a scris romanul pe cand era inchis in inchisoarea Bastilia,si in ciuda intinderii sale, acesta este neterminat, doar una din cele 4 parti fiind finalizata.

Imi dau seama pe masura ce scriu, ca nu faptele petrecute in roman sunt importante atunci cand vrei sa vorbesti cuiva despre aceasta carte, ci impresiile pe care acestea le-au produs asupra ta. Este necesar totusi sa va spun cateva idei despre subiect, pentru a va vorbi apoi despre una din concluziile mele legate de efectul acestui roman. (more…)

 

Cescuta cu ceai

Mazgalit de Ea Tuesday, January 5th, 2010

Echipa Bookblog a lansat recent Teacup.ro, prima retea de socializare de pe la noi dedicata impatimitilor de ceai si literatura!

Momentan este in versiune beta, asa ca intrati pe site, lasati-va adresa de e-mail si veti primi si voi o invitatie in scurt timp.

Mie personal mi se pare o idee interesanta. Eu de multe ori as dori sa discut cu cineva despre cartile pe care le citesc, sau carti care pur si simplu imi plac, insa nu prea am cu cine. Teacup sper sa devina locul unde sa poti avea discutii cu oamenii care iti impartasesc pasiunea, fie ea pentru carti sau ceai, ori ambele la un loc.

Eu le urez mult succes!