Intr-o discutie avuta aseara mi-aminteam de copilarie si de poezii ale copilariei. Asa ca in perioada urmatoare o sa postez aici cateva dintre ele, ca sa ne amintim cu totii de ele.
Si incep cu El-Zorab, ca de el mi-am amintit prima data. Poate veti considera ciudat faptul ca El Zorab este prima poezie care-mi vine in minte atunci cand imi amintesc de vremurile in care eram copil, dar pentru asta mama poarta vina. Ei ii placea mult si mi-o citea deseori de pe diapozitivele la care ne uitam seara impreuna. Ca de, eu n-aveam 101 dalmatieni pe DVD inca si nici nu ma lasa mama sa ma uit toata ziua doar la desenele de pe Cartoon Network.
Asadar, sa fie ….
El Zorab – George Cosbuc
La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- “Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!
El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol. (more…)
