Nu radeti, pentru ca asa e! Sa va explic.

In legatura cu mancarea eu am multe… prejudecati. Gen: legumele sunt cah, fructele nu sunt pentru mine si ce nu are carne nu se poate numi mancare. Insa nici carne de orice fel nu mananc si nici gatita oricum.

Zilele trecute mi se propune sa gust o combinatie “perversa” de prajitura cu fructe, cu mere, frisca, kiwi si cine mai stie ce alte nebunii.

- Nu multumesc, zic eu. Nu mananc prajituri cu fructe.

- De ce? Esti alergica.

- Nu, dar nu imi plac prajiturile cu fructe.

- De ce? Ai incercat macar?

- Nu, dar nu imi place ideea.

- Dar ce, tu mananci idei?

Ce sa mai raspund eu oameni buni la asa o intrebare?

Se pare ca da, eu mananc idei. Pentru ca astea ma impiedica si sa mananc legume fierte si rosii pe pizza sau peste la cuptor.

Mintea mea este cel mai aprig dusman al stomacului meu. Si pana reusesc sa o mai potolesc cumva, ma voi hrani in continuare cu… idei.

PS: Daca vreti bilete la White Sensation puteti sa luati prin noi

In una din serile weekend-ului trecut nu am reusit sa dorm mai deloc, din cauza unui “cosmar”.Toata noaptea acest cosmar m-a tot urmarit.Ma trezeam din ora in ora, fumand cate o tigare sperand ca acel vis sa dispara.Dar nimic.Cum adormeam, acelasi vis infernal ma tot urmarea de fiecare data cand inchideam ochii.

Subiectul acestui cosmar erau gogosile.Da, ati auzit bine.Am avut un cosmar cu gogosi

Cum sa facut dimineata m-am trezit cu o durere in capul pieptului.Era efectul cosmarului.In acea clipa am zis “eu am pofta de gogosi si nimeni nu se va intelege cu mine pana nu imi fac.” (Intradevar era mai simplu sa ma duc sa imi cumpar, dar nimic nu poate fi mai gustos decat ceva facut de tine personal).

Zis si facut.mi-am tras “izmenele” pe mine si am plecat dupa ingrediente.Desigur ca in acea dimineata nu am avut timp sa fac nimic, ziua parca trecea din ce in ce mai greu, secundele se transformau in ora, incepusem sa am frisoane, sa transpir, incepusem sa am contractii precum o gravida.

Dupa toate acestea indurate, a venit si seara.Cum am prins timp liber m-am apucat de treaba.Am atasat mai jos pozele rezultatului dupa framantare si rezultatul final

Tin sa precizez ca e prima data cand fac asa ceva.Aspectul final nu este prea interesant dar, au fost gustoase.Asa ca, va recomand cu multa sincertate sa nu mancati gogosi facute de mine|:D

Off topic: La postul cu Pisicuta, am facut un mic update la poze. Pentru cei interesati interesati il gasiti aici. N-JOY

Am zis sa intru si eu in forta si sa ma laud cu ce am facut acum cateva zile.

Acum 3 zile (daca nu gresesc), aveam pofta de clatite.Zis si facut. M-am dus in bucatarie si am inceput sa scot pe masa ingredientele necesare. Apo m-am apucat sa le fac.

Din pacate, mi-am amintit sa le fac poza abia dupa ce le terminasem,dar aratau si miroseau genial deci making of-ul nu exista.In schimb va pot spune ca am lucrat curat.

Dupa etapa captata in poza, le-am umplut (cu forta) cu ce am gasit prin casa si le-am devorat. Scuze ca nu le-am facut poze cu finalul dar salivam mult prea tare

Cu urmatoarea ocazie, cand voi fi baiat harnic, promit sa pozez si making of-ul si finalul, oricat de balos voi fi la sfarsit

Sa incepem cu bomboanele. Sunt un fel de Raffaello homemade. Ca ingrediente va trebuiesc urmatoarele: napolitane cu vanilie pisate marunt de tot, lapte praf, zahar pudra, nuca/migdale/alune de padure si nuca de cocos, un pachet de margarina.

Procedura: se amesteca margarina, zaharul, laptele praf si napolitanele. Se face un fel de coca si se pune in frigider sa se raceasca bine.

Si dupa ce am facut noi desertul am zis sa facem si o pizza. Sa avem ce manca. Ei si asa a inceput distractia. Distractie care a durat vreo… 3 ore aproape. Aici nu am prea multe sa va spun, ca stiti cu totii cum se face. Nu e nevoie sa fii mare geniu.

Chestia e ca noua ne-a iesit un pic cam…crispy. In rest a fost buna. Am avut si un esec cu cea pe care am incercat sa o facem in cuptorul cu microunde. Si cu farfuria tinuta in jos si tot nu voia sa mai cada. Dar na. Riscul meseriei. Data viitoare va fi mai bine. Spera stomacurile noastre.

Iar acum va las doar cu pozele:

Dupa ce zilele trecute am facut briose, azi am zis sa incerc tiramisu. Din nou de la Dr Oetker nu va faceti altfel de idei. Deja le fac reclama, as merita cel putin o savaraina.

Daca zilele trecute cu briosele lucrurile au mers struna, azi a fost ceva mai dificil. Am masurat 5 tavi pana am gasit una potrivita,  am incercat sa fac sectiune intr-o foaie subtire cat cat un deget ca nu am inteles ce inseamna sa o tai pe verticala, cu mixerul am reusit sa imprastii crema pe pereti, canapea si tricoul mamei mele ( scuze mami ) , plus ca degeaba m-am straduit eu sa insiropez foilea alea cu tot siropul care a iesit pentru ca a fost fizic sau chimic imposibil. Chimic cred, dar nu-s sigura, asa ca sa-mi fie cu iertare ca-s blonda.

Inca nu am gustat din prajitura ca am pus-o 2 ore la frigider si m-am grabit sa pun postul. Insa asta chiar a fost prajitura muncita, atat de mine cat si de mama: eu m-am ocupat cu murdaritul vaselor, iar ea cu spalatul. Altfel probabil bucataria ar fi devenit neincapatoare.

Asadar iata mai jos pozele si revin mai tarziu cu un later edit in privinta gustului.

LE: Deci da , uitasem de promisiune. Asadar tin sa va informez ca in ciuda aspectului nu tocmai senzational, tiramisu al meu are un gust foarte bun, delicios si sa nu spuneti ca ma laud ca n-aveti dreptate! Sunteti doar invidiosi si pofticiosi !

Exista insa o parte a acestei activitati care nu imi provoaca nici repulsie nici scarba si e vorba de prepararea deserturilor. In lipsa de alte ocupatii si manata de o mare curiozitate caracteristica, am decis ieri seara sa ma aventurez in jungla bucatariei ca sa pregatesc niste … briose.

Acum nu va ganditi ca am luat cartea de bucata in mana si m-am pus pe treaba. Sa nu exageram. Dar am cumparat una bucata cutie Choco Muffins , in special pentru ca imi placea ambalajul, am pus eu praful de acolo si inca 3 oua si niste ulei, am dat cu mixerul oleaca de mai avea putin si iesea fum, am trantit fulgii de ciocolata si in 5 minute m-am trezit cu compozitia gata pregatita. Am asezat formele in tava, le-am umplut si le-am bagat la cuptor, iar dupa 20 de minute erau numa’  bune.

Iata pozele ce tin loc de dovada:

Mie imi place sa mananc. E o pasiune mai recenta dea mea. Uneori acasa fiind, se intampla sa nu am ce manca totusi si sa imi fie lene sa ies din casa sau sa comand ceva. Cum cooking skillsurile lasa de dorit, mananc chestii semi preparate, cum ar fi niste paste aflate in plic, pe care doar le pui la fiert si…: Voila, 10 minute mai tarziu mananci carbonara!

Stiu ca pana acum ce v-am povestit nu are nici un fel de legatura cu subiectul despre care am pomenit in titlu. Cititi insa in continuare.Pe minunatia de plic, de curand am observat ca au inceput sa lipeasca o eticheta pe care scrie “Contine gluten”. Curioasa fiind, am mers repede sa il intreb pe fratele Goagal care-i treaba cu glutenul asta. Si asa am aflat ca e o substanta pe care majoritatea oamenilor nu o tolereaza asa ca producatorii sunt obligati sa precizeze existenta lui separat de restul ingredientelor, astfel incat sa fie omul avertizat.

Ei si cum poate sa fie lucrul asta rau? Probabil va intrebati voi. Eu zic ca este rau pentru ca, desi in continuare eu mananc pastele astea, inscriptia aceea mi-a rapit o parte din placere. E ca si cu pozele de pe pachetele de tigari: cu totii stim ca dauneaza sanatatii, nu e nevoie de ele acolo. Dar probabil si acelea sunt gandite de niste nefumatori ofticati pe cei care fumeaza si care vor ca astfel sa le stirbeasca placerea pe care o au de fiecare data cand isi aprind o tigara.

La fel si cu pastele mele. Daca tu cel care analizezi alimentele astea si faci regulile mananci numai salate si carne fiarta, cred si eu ca glutenul pare inamicul numarul 1 al organismului tau. Dar de ce simti nevoia sa ii nelinistesti si pe restul oamenilor? Pentru aceia care vor renunta sa cumpere acel produs si il vor pune la loc in raft, pentru ca mai apoi sa cumpere altul probabil la fel de daunator?

Cum ar fi sa avem hypermarketurile impartite in 2: Sectiunea pentru cei ce vor sa stie intreg adevarul si Sectiunea celor ignoranti. Cred ca dupa o vizita in prima sectiune ati fi cu totii oripilati si nu ati mai vrea sa stiti chiar totul despre lucrurile pe care le bagati in gura. Ca doar imi imaginam si eu ca mancarea aceea magica venita in plic nu-i tocmai cea mai sanatoasa pentru organismul meu, nu-i nevoie sa-mi fie aruncata asa in fata o informatie care spune ca viitoarea mea cina e o porcarie.

De azi incolo ma numar si eu printre aceia care din diverse motive aleg sa fie ignoranti in anumite privinte. Oricum imi traiesc viata dupa cum ma taie capul, asa ca de ce sa las pe unii sa imi strice placerile prin infinita lor cunoastere?

Intr-un bol de salata, rosiile, castraveti si ardeii se agitau si chicoteau de zor. Aparent uleiul patrundea prin locurile lor cele mai intime, iar otetul mai intepator de felul sau, acum le gadila de zor, asa ca in toata bucataria se auzea zumzetul lor.

Pe un platou intins, stateau aranjati frumos cartofii natur cu patrunjel deasupra. Cu multa seriozitate, acestia discutau despre rolul aminoacizilor in alimentatia zilnica a omului si despre gustul supraevaluat al inghetatei, pe care observasera ca oamenii o inghit cu placere in special in zilele calduroase de vara.

Patrunjelul narcisist si totodata frustrat de atentia practic inexistenta pe care ceilalti i-o acorda, bolborosea printre dinti:
- Vai domne, ce sa zic rolul aminoacizilor! De parca v-ar manca cineva daca n-as fi eu deasupra voastra sa va dau savoare!

Cartofii se incruntara pret de un moment, dupa care si-au reluat conversatia fara a-l lua in seama. De fapt, in sinea lor, stiau ca are dreptate, insa nu puteau sa recunoasca asta.

In cuptorul lasat deschis, se intrezarea o tarta cu caise. Acestea din urma, jucause si zglobii, o sacaiau pe biata coca obosita de la efortul de a le tine pe toate in brate. Pudra de zahar, astepta cuminte in dulap sa ii vina si ei momentul in care va fi presarata deasupra caiselor buclucase.

Pe aragaz, intr-o oala mai adanca, supa de pui scotea aburi precum o locomotiva. Cubuletele de pui se ingramadeau toate inspre suprafata incercand sa scoata capul afara din oala si sa se uite in jur. Una cate una, timide si fricoase, isi inalta nasul si arunca o scurta privire, dupa care se intorc la surorile sale ca sa le povesteasca despre ororile din lumea de afara.

In mijlocul mesei insa, pe platoul cel mai mare si mai frumos, sedeau rumenite si trufase cateva bucati de friptura. Stiau ca ele sunt deliciul intrgului festin si din mandrie nu acordau atentie nimanui. Erau convinse ca restul felurilor de mancare sunt pline de invidie, pentru ca nici unul nu se ridica la inaltimea lor.

Curand gospodina intra in bucatarie si lua cu ea supa de pui. Nu trecura insa nici 2 minute, ca vocea baietelului rasuna in toata casa:
- Vreau FRIP-TU-RA! Acum ! Vreau friptura, nu vreau supa asta de pui amarata.
- Dupa ce iti mananci supa din farfurie primesti si friptura, ii raspunse mama pe un ton intelegator.
Inca un minut si copil incepu din nou sa zbiere:
- Nu vreau supa, nu intelegi??? Vreau friptura, fara cartofi, fara salata, doar friptura! Vreau sa o tai in bucatele mici mici mici, sa o umplu de sare si sa o mananc pe toata fara paine ca sa imi tina loc si de desert!!! Nu sti si tu: carnea e cea mai buna leguma!

Cand gospodina intra iar in bucatarie, fripturile de pe platou tremurau de frica. De data aceasta nu se mai simteau ele cele invidiate si si-ar fi dorit sa fie o frunza de patrunjel pe care toata lumea o da la o parte sau o felie de ceapa de care toti se feresc.

Nu va mai spun exact care a fost soarta bietelor fripturi, caci va imaginati si singuri. Insa din acea zi, suprematia lor in bucatarie s-a incheiat.

Food, glorious food

Fetele imi vor da dreptate. Sper

Nu am nimic impotriva cititului. Ba din contra. Dar nu-mi place sa citesc cu de-a sila. Iar acum, aflandu-ma in plina ultima sesiune trebuie musai sa citesc. Manuale evident. Va marturisesc ca ma plictisesc ingrozitor, mi-e atat de greu sa-mi arunc un ochi pe foile alea de-as prefera sa fiu analfabeta. Mi se pare ca in ciuda faptului ca materia se schimba, eu citesc aceleasi lucruri.

Ce legatura are asta cu silueta mea? Pai are. Stand asa si plictisindu-ma, imi vine sa fac ceva sa imi mai treaca nervii ca stau in casa pe-o vreme asa frumoasa. Asadar ma apuc sa rontzai tot ce-mi pica in mana: chipsuri, pufuleti, biscuiti, ciocolata, alune. Tot tot tot! Indiferent de ora.

Cand citesc ceva ce-mi place nu as rontzai un chips. Sunetul ala de crantz crantz ma impiedica sa-mi savurez lectura. Ei, in schimb cand citesc din obligatie parca tot ce bag in gura, trece prin gat si ajunge in stomac, imi face viata mai frumoasa si chinul mai usor de suportat.

Am, sau n-am dreptate?