Un fosnet ma face sa-mi intorc capul intr-un colt al camerei unde vad doi ochi pironiti asupra mea. Incerc sa le infrunt privirea, dar nu pot. Intorc capul in directia opusa. Aceeasi doi ochi continua sa ma priveasca si de aici, la fel de invrajbiti ca prima data.
Nu mai suport. Ma intind cateva minute in pat, incerc sa atipesc si ma gandesc ca totul o sa dispara astfel. Somnul nu vrea insa sa se lipeasca de genele mele asa ca luand perna in brate, ma intorc pe burta si ma uit inspre fereastra. La naiba, iarasi dau de ochii aceia blestemati! “Ce se intampla cu mine?”
“Nu te speria, respira incet, totul e doar in imaginatia ta”, imi spun eu. Ma ridic si un singur pas e de ajuns sa ma aflu in centrul camerei micute. Deasupra patului sunt tot ei , inconjurati de data aceasta si de alte perechi de ochi la fel de iscoditori. Ma invart in cerc. Sunt peste tot! (more…)
