Se facea ca ajung eu ca o pitzipoanca la un super-hotel sa ma cazez. Singurica, pe tocuri, cu parul blond perfect indreptat si ochelari de soare pe nas. In spatele meu valetul cu o tona de bagaje. Incepe discutia cu receptionerul:

- Buna ziua domnisoara Enache! Ce bine aratati astazi! Va asteptam, apartamentul dvs este pregatit!

Eu zambesc la el cu juma’ de fata, de parca un cuvand sau un zambet intreg ar fi deja prea mult. El imi zice in continuare:

- Avem o facilitate noua: puteti avea un leopard viu in camera. Doriti unul? Costa…

- Da vreau, zic eu. Nu conteaza cat costa.

- Bun. Si in cazul in care nu va pricepeti la leoparzi, putem sa va oferim o alta facilitate. Contra unei alte sume in plus, in momentul in care atingeti leopardul acesta adoarme si nu aveti nici o problema cu el. ( nu va intrebati cum vine asta, ca e un simplu vis, deci nu stiu )

- Da, vreau si asta.

Ma duc in camera, gasesc un leopard superb care se ranjea la mine si pentru ca eram obosita si plictisita, ii pun degetul pe coada si adoarme fiara. Eu plec din camera si uit usa deschisa.

Intre timp se trezeste leopardul si iese din camera, prinde cativa oameni pe hol si… ii omoara!

Cand ma intorc la hotel, receptionerul imi spune ce s-a intamplat si eu il intreb:

- Bun, si penalizarea pentru ca am uitat usa deschisa cat ma costa?

THE END

Ce ziceti de asta? Am I mad bonkers or what?