Rating: ★★½☆☆ 

Am vrut sa ma plimb prin Africa,  sa ii cunosc putin din senzualitate si sa ii descopar farmecele. De-asta am ales romanul de fata, care nu a fost totusi ceea ce ma asteptam.

Irene, tanara protagonista a romanului este cel putin atipica pentru rolul in care este “distribuita”: ea nu numai ca nu castiga simpatia cititorului pe durata lecturii, ci dimpotriva, are un caracter antipatic, care o face sa fie nesuferita.

Cleptomana si dornica de placeri senzuale, cam asta ar fi pe scurt descrierea acestei fete misterioase, care crede ca prin oferirea trupului sau poate vindeca oamenii si le poate schimba viata.

Cred ca autoarea a vrut sa socheze un pic lumea occidentala, vorbind despre jungla din orase, unde oamenii se lupta zi de zi pentru supravietuire, precum niste fiare salbatice. Pe mine totusi nu m-a convins si romanul mi-a parut a fi rodul imaginatiei unei adolescente rebele, care incearca cu tot dinadinsul sa sparga tiparele si sa remarce astfel.

Nu pot spune insa nici ca nu mi-a placut deloc. Mai degraba va invit sa o cititi si voi si sa va intoarceti apoi aici cu pareri noi. Iar daca vreti un mic sfat de la mine, iata-l: nu-i o lectura tocmai buna de sarbatori; mai asteptati pana in ianuarie, cand se va potrivi de minune cu gerul diminetilor inghetate s posomorate de dupa vacanta.

Rating: ★★★½☆ 

In ultima vreme am citit numai carti misto!

Romanul despre care va povestesc acum a fost precum perioada de tranzitie in care ne aflam noi acum; nu ma refer la politica, ci la perioada de trecere dintre vara si toamna, care se iveste subit, e scurta, ne bulverseaza si cand a trecut ne lasa intr-o alta stare de spirit decat la inceput. Exact asa a fost pentru mine si “Misterioasa disparitie a marchizei de Loria”.

Blanca, fiica unui fost diplomat din Nicaragua, il cunoaste in Madrid pe Paquito, tanarul marchiz de Loria cu care se casatoreste dupa o foarte scurta si pasionala relatie. Casatoria in sine se dovedeste a fi insa la fel de scurta, astfel ca Blanca se vede stapana pe o avere imensa, in rivalitate cu soacra ei.

Nu va spun mai multe despre subiect ca sa nu va stric placerea de a o citi. Va mai zic insa ca mi-au placut acele cateva scene care au dus la incadrarea cartii in colectia Eroscop, pentru ca desi nu reprezinta situatii inedite, sunt reprezentate intr-un mod senzual, plin de senzatii tactile si olfactive, care se transmit si celui ce tine cartea in maini.

In rest, in roman mi-au atras atentia in mod special 2 lucruri:

• cainele Luna si ochii sai gri
• ceasul Patek Phillipe. Sincera sa fiu nu auzisem de aceasta marca de ceasuri si nici nu am crezut ca exista cu adevarat pana cand nu am cautat pe Google. Iar acum cand ma gandesc ca numele marcii a fost mentionat de vreo 30 de ori intr-o carte de 140 de pagini… As fi zis ca intregul roman e parte a unei campanii de marketing pentru acest brand, insa tinand cont de faptul ca aceasta carte a fost publicata in 1980…

Rating: ★★½☆☆ 

Am deja in biblioteca aproape jumatate din colectia Eroscop a celor de la editura Trei, iar cartea despre care o sa va vorbesc acum chiar din aceasta colectie face parte.

“Dragoste neagra” prezinta povestea unui barbat care se indragosteste de o femeie cu 11 ani mai tanara decat el, o femeie frumoasa, metisa, care in scurt timp ajunge sa il joace pe degete.

Odata cu disparitiile subite ale Laetitiei, incep si problemele cuplului. Femeia indaratnica, razvratita, uneori violenta, il domina pe barbatul ce se lasa vrajit de puterea ei de seductie. Infidelitatea ei raneste, insa cu toate acestea este mereu primita inapoi, ca pentru un nou inceput.

Eric este insa constient de faptul ca relatia sa cu Laetitia nu avea cum sa dureze, si acest fapt este cu atat mai evident in momentele in care cei doi se despart pentru scurt timp sau cand intra in conflict: “ Ochii ii erau atintiti asupra mea, larg deschisi, duri, stralucitori, dar fara sa ma vada; ma traversau, erau ochi ganditori, descoperind limpede un viitor din care eu lipseam. Indragostitii pe cale sa se desparta traiesc adesea asemenea stari.”

Cartea nu a reusit totusi sa imi capteze interesul cap-coada, caci uneori citeam fragmente care ma determinau sa povestesc tuturor despre roman si sa li-l recomand, iar alteori aveam impresia ca citesc fraze al caror rost nu este acolo si care faceau textul greu de citit si neinteresant. Indelungile monoloage interioare ale barbatului sunt uneori anoste, lipsite de acel “je ne sais quoi” care te atrage la o carte, pentru ca apoi interesul cititorului sa fie (re)suscitat  de un episod captivant si dezamagit  5 minute mai tarziu, cand naratiunea isi pierde iarasi din farmec, iar suspansul din intensitate.

De fapt lectura intregii carti mi-a parut un fel de roller-coaster, uneori cu pante abrupte, alteori cu portiuni plane, finalul “calatoriei” fiind totusi unul usor previzibil. Nici incadrarea in colectia “Eroscop” nu mi se pare una foarte inspirata, in comparatie cu alte volume din aceasta colectie pe care eu le-am mai citit pana acum.

Rating: ★★☆☆☆ 

“Emmanuelle – 1. Lectia barbatului” este romanul pe care autoarea l-a scris pe cand avea numai 19 ani si se spune despre acesta ca este cel mai bine vandut roman erotic in toata lumea. Si asa o fi, insa mie cartea mi-a lasat impresia ca incearca sa para mai mult decat este.

Nu sunt o mare cunoscatoare in ale literaturii erotice, aceasta a fost abia a treia lectura a mea de acest gen dupa “Venus invesmantata in blanuri” si “Povestea lui O”, insa consider ca se afla mult sub nivelul acestora, care oricum pot fi incadrate si in alte genuri alte literaturii.

Firul epic este cat se poate de simplu, fiind o lectura cat se poate de usoara pana la un anumit punct. Emmanuelle este o tanara proaspat casatorita, care dupa o absenta de 6 luni se intoarce in Bangkok, pentru a fi alaturi de sotul ei. Aceasta se bucura pe deplin de sexualitatea si frumusetea ei, atat in compania sotului ei cat si in compania altor barbati sau femei.

Intr-o seara insa, este invitata la cina in casa lui Mario, un barbat pe care una din prietenele Emmanuellei il descrisese ca fiind amantul ideal pentru ea. Acesta ii tine Emmanuellei un amplu discurs asupra adevaratei semnificatii a erotismului, dand nastere unor teorii ce contrazic toate legile moralei si bunei cuviinte cunoscute si acceptate in societate. Astfel, Mario afirma faptul ca “Erotismul nu este un produs al decadentei, ci al progresului. Fiindca ajuta la desacralizarea lucrurilor care tin de sexualitate, este un instrument al salubrizarii mentale si sociale. Si mai pretind ca este un element al promovarii spiritului, caci presupune educarea caracterului, renuntarea la pasiunile iluzorii in favoarea pasiunilor luciditatii.” De asemenea, barbatul ii vorbeste Emmanuellei si despre efectul benefic al adulterului intr-un cuplu, caci “triunghiul rascumpara banalitatea perechii”, astfel incat atat adulterul cat si auto-satisfacerea vor fi intotdeauna acte erotice, spre deosebire de tipica relatie in doi.

Acest discurs al barbatului reprezinta insa jumatate din intinderea romanului, iar ideile devin greu de urmarit si uneori par chiar pline de contradictii.

Daca legat de cele doua carti mentionate mai sus am convingerea ca pot ajuta la o mai buna intelegere a psihicului uman, despre cartea de fata nu pot spune decat ca poate reprezeta o lectura placuta doar in masura in care nu te astepti sa gasesti intre copertile ei nimic altceva in afara de o serie de scene presarate de amanunte picante si detalii incitante.

O carte cel putin neconventionala, care uimeste, intriga, starneste revolte si dispute, asa cum ii sta bine unui roman ce apartine literaturii erotice. Va invit asadar pe citesc.com sa aflati despre “Povestea lui O“!

Lectura placuta!